Evidenţiez faptul că în cuprinsul titlului am aşezat şi cuvântul „încă”. Pentru că, în treptele realizării celor pe care ni le-am propus într-un întreg ciclu de vieţi pe Pământ, principalele puncte de atins sunt bine planificate, iar reîntoarcerea treptată la activităţile desfăşurate cu corpul mental şi corpul astral este un punct important în finalul acestui ciclu pentru mulţi oameni – dar prioritară rămâne totuşi realizarea sarcinilor prin corpul nostru fizic. Este o perioadă în care fiecare dintre noi avem de completat o serie de sarcini – aşadar: de completat, căci o parte însemnată din aceste sarcini a fost deja realizată.
Dar înainte de a discuta despre aspectele corporale care formează un deficit manifestat nu numai din punct de vedere al călătoriilor astrale, ci şi în alte aspecte ale vieţii noastre curente (boli, diverse alte neputinţe), consider că este necesar să abordăm pe scurt câteva generalităţi cu privire la evoluţiile noastre, ca să ne dăm seama în ce punct al lor ne aflăm acum:
1. Suntem pe Pământ într-un ciclu de vieţi, relativ scurt comparativ cu altele care se derulează prin alte părţi ale universului, dar foarte complex, necesitat de evoluţiile noastre progresive (pe scurt: de la un nivel de vibraţie, la alt nivel întotdeauna superior) din locurile de unde am venit pe Pământ. Dar evoluţiile cuprind, la un moment dat al derulării lor, o serie de întrupări realizate prin călătorii spirituale (efectuate prin puterea de deplasare proprie a spiritelor, şi nu cu ajutorul unor nave cu propulsie tehnologică, prin cosmos). Ele presupun întoarceri pe drumurile parcurse evolutiv în zone cu vibraţie joasă, în care am trăit la începuturi: joasă – dar singura suportabilă cu puterile radiante mici care le aveam fiecare în parte, la începuturi – din care am crescut progresiv. Aşadar asemenea călătorii sunt regresive, adică: de la o vibraţie înaltă, călătorind în trepte desfăşurate rapid (pentru reorientare şi reobişnuire cu vibraţii joase) până la un punct terminus dintr-o zonă a universului cu vibraţie joasă – în cazul nostru Pământul: unde se desfăşoară un ciclu mai lung de vieţi, după puterea de susţinere a călătorilor.
2. În decursul acestui ciclu de vieţi (de întrupări) fiecare dintre noi parcurgem perioade de manifestare (vieţi, întrupări) adaptate condiţiilor planetare naturale, precum şi unei corporalităţi adaptate acestor condiţii, dar şi experienţei de manifestare a întrupaţilor. Un asemenea ciclu de vieţi cuprinde:
– mai întâi activităţi derulate în vibraţie planetară înaltă; sunt activităţi odihnitoare dar intense pentru spiritele creatoare avansate aşa cum sunt cele umane, cu atenţia spiritului concentrată pe activităţi derulate cu corpul mental şi cu corpul astral, ajutate de corpul fizic. Corpul fizic este ajutător doar la stabilitatea sistemului corporal şi la legătura cu biosistemul fizic al planetei (creaţia materială fiind mentală, la fel ca şi comunicarea şi deplasarea) şi întreaga întrupare se sprijină permanent pe o climă echilibrată, pe un biosistem de loc agresiv, pe o corporalitate care permite concentrarea pe anumite feluri de activităţi, cu care spiritele sunt de mult timp evolutiv obişnuite: activitatea mentală în principal, ajutată de activitatea astrală pentru cercetarea mediului planetar şi galactic, pentru orientare spaţio-temporală şi planificarea lucrărilor de destin;
– pe măsura diminuării vibraţiei planetare, sarcinile se desfăşoară cu o corporalitate adaptată unei fenomenologii variate determinate de vibraţia joasă, care pune accentul treptat pe folosirea corpului fizic: cu atenţia concentrată pe derularea sarcinilor prin intermediul corpului fizic, ajutat de corpul mental pentru planificarea şi ordonarea acţiunilor, şi de corpul astral pentru echilibrare vibraţională şi adaptări la schimbările frecvente planetare.
3. Începutul creşterii vibraţiei planetare are loc cu variaţii bruşte de vibraţie – de la o perioadă scurtă de timp la alta, cu diferenţe mari de valori între aceste perioade scurte de timp. Activităţile fizice ale omenirii adaugă la suportarea acestor variaţii naturale de vibraţie şi un câmp universal local perturbat de vibraţiile rezultate din activităţile industrale, de comunicare artificială şi relaţii interumane grele, agresive, datorate lipsei de experienţă în acordările spiritelor între ele în condiţiile vibraţionale dificile expuse.
Toate acestea ne arată că:
– am venit pe Pământ pentru a trăi – majoritatea dintre noi, excepţie făcând ajutătorii planetari – în această etapă planetară cu o vibraţie joasă; iar când ea a început să crească, să trăim aceste variaţii ale vibraţiei planetare pentru a conştientiza unde nu ne putem controla, în ce măsură nu o putem face sau, din contră: o putem face – dar în ce măsură, în ce condiţii, cu ce intensitate şi ce ne trebuie în continuare pentru nu a ieşi din starea de echilibru, indiferent cât de puternice ar fi încredinţările noastre, influenţele exterioare şi obişnuinţele noastre interioare;
– suntem în prezent la finalul acestui ciclu de vieţi şi vom pleca în curând, alături de fraţii noştri cu care am venit pe Pământ, cu grupurile spirituale de călătorie din care facem parte.
Tocmai de aceea spuneam la început că trăim o perioadă în care fiecare dintre noi avem de completat o serie de sarcini, de concentrări pentru clarificare şi consolidare în chiar astfel de condiţii mai dificile de trai curent:
– pe muncă fizică: adică cu folosirea corpului fizic pentru creaţie şi folosirea creaţiei, chiar dacă nu am realizat-o personal;
– pe relaţii inter-umane, cu accent pe colaborare şi depistarea propriilor devieri către egoism şi orgoliu, care stau la baza ruperii relaţiilor omeneşti sau a pervertirii lor;
– pe gândire: baza cercetării avansate în domeniile fizice, a planificării, ordonării şi desfăşurării muncii şi relaţiilor inter-umane;
– pe dezvoltarea şi conştientizarea emoţiilor umane deosebit de complexe: şi nu pentru că... populaţiile extraterestre, din mijlocul cărora venim pe Pământ, nu ar avea asemenea emoţii (idei populare în ultimul timp), ci pentru că ele nu mai au emoţii şi sentimente negative – ceea ce este cu totul altceva. Dar există de asemenea şi idei conform cărora şi aici, pe Pământ, înainte de ultima glaciaţiune, populaţiile umane ar fi suferit de acelaşi ”handicap„ emoţional. Lucru care nu este câtuşi de puţin adevărat – dar cei care au vizualizat mental imagini din trecutul omenirii au asociat cele vizualizate faptului că nu au văzut nicăieri oameni care râdeau, nu „petreceau” cu zgomot, muzică şi mâncare din belşug – adică nu aveau perioade pe care azi noi le numim „sărbători”. O seriozitate evidentă şi generală, asociată cu manifestări umane neînţelese (pentru că erau derulate mental şi astral), a condus la asemenea confuzii. De fapt emoţiile şi sentimentele umane erau atât de înălţătoare în fiecare clipă a vieţii umane, încât pe de o parte nu au fost înţelese, iar pe de altă parte nu sunt crezute dacă se porneşte de la faptul că omul se trage din animalele terestre: astfel omul nu ar fi avut cum să ajungă în acele perioade timpurii de dezvoltare la sentimentele înălţătoare pe care numai azi le-am putea avea – şi doar unii dintre noi, neputând merge cu toţii în acelaşi ritm constant. Coroborat cu confundarea unor populaţii care au constituit subrase ale corporalităţii umane, deci o corporalitate care nu a fost folosită de spiritele umane (şi am în vedere osemintele pe le descoperim azi), ci de spirite care se aflau în faze de evoluţie începătoare comparativ cu cele ale spiritelor umane – tabloul general al confuziilor expus în mod oficial conduce la încredinţări eronate. Care vor fi în curând înlocuite cu cele reale, prin creşterea masei de oameni care îşi vor aminti de vieţile lor anterioare, vor asambla cunoaşterile lor proprii şi vor ajunge la un tablou real al celor desfăşurate în totalitatea vieţilor, în structurile societăţilor umane din toate timpurile.
Suntem, majoritatea dintre noi, oamenii, la ultima viaţă pe Pământ din acest ciclu de vieţi în desfăşurare. Cei care vor pleca curând au nevoie acum, în această ultimă viaţă pământeană, să-şi recupereze rămânerile în urmă – petrecute nu din cauza lor propriu zis, aşa cum se consideră în bună parte – cât din cauza impunerilor (şi laice, şi religioase) datorate sclaviilor din orice perioadă (inclusiv în contemporan, chiar dacă subtilităţile au luat locul grosierului): oamenii nu au putut face sarcinile lor de socializare – relaţionare, comunicare, deplasare (şi astfel cunoaştere prin corpul fizic a realităţilor planetei), de creativitate şi de folosire integrală a creaţiei materiale proprii. De la ultimul război mondial, permisivitatea oarecum dezvoltată a condus la recuperarea, realizarea unei părţi importante a acestor sarcini pentru care cu toţii suntem acum pe Pământ: să vedem cum se desfăşoară viaţa la nivelele actuale de vibraţie, să ne descoperim devierile – lipsuri dar şi exacerbări deopotrivă, să facem trecerea de la vibraţii joase către vibraţii înalte. Să facem joncţiuni privind diferite feluri de activităţi umane – cele care vor reveni în patrimoniul manifestărilor omeneşti, înalt-creative în toate direcţiile: care au fost mult reduse în perioada imediat anterioară, când vibraţia era ori în scădere, ori în nivelele ei cele mai joase. Multe nu pot fi realizate încă din cauze multiple, şi tocmai acest lucru avem de înţeles, ca exemple de evitare în viitor a unor asemenea situaţii: cu care ne vom mai confrunta în calitate de ajutători – şi în această subzonă a Universului Fizic, dar şi în alte părţi ale universului, indiferent dacă este vorba despre manifestări de acelaşi fel cu cele pământene sau efecte mai apropiate sau mai îndepărtate ale celor pe care nu le-am înţeles şi nu le-am corectat aici. Suntem lăsaţi să vedem diferenţele şi apoi să învăţăm să ne străduim să aplicăm tot ceea ce este mai bun pentru fiecare dintre noi.
De reţinut faptul că, raportat la eternitatea vieţii oricăror monade, întârzierea în realizarea complexului de planificări (în general le numim sarcini aici, pe Pământ), nerealizarea unor sarcini care nu au avut condiţii directe de realizare, care au avut la bază alte nerealizări sau chiar neputinţe proprii, nu înseamnă obligativitate cu orice preţ: cu preţul obosirii spiritelor nu se vor cere nimănui realizări de acest fel. Este important numai şi faptul că putem deduce cele nerealizate, fără să se mai creeze condiţii grosiere care ar prelungi situaţii grele pe Pământ. Pe de altă parte, multe alte manifestări se derulează în timpul, şi în câmpul celor deja realizate – manifestări neprogramate prorpiu-zis, dar realizate implicit, pe care coordonatorii evoluţiilor le ştiu ca fiind probabile să intre în câmp, şi le lasă derulările ştiind şi gradul de oboseală implicit; dar tot dânşii ştiu bine cum să ne lase şi cât să ne lase în manifestare – mai ales în cazul celor mai grele în general, sau mai subtile – cântărindu-se bine efectele în planul unor evoluţii mai îndepărtate.
Astfel totul rămâne echilibrat în viaţa noastră.
Aşa privind lucrurile, prin prisma eternităţii vieţii tuturor evoluanţilor, vom înţelege că ceea ce astăzi nu se poate realiza – se va realiza altă dată, fără ca acea următoare dată să fie obligatorie pentru toată lumea acum şi aici, viaţă după viaţă pe Pământ – care ar fi o planetă unică de lucru cu noi înşine. Nicidecum. Chiar şi o întoarcere în această zonă a universului, după un timp îndelungat de evoluţie progresivă „acasă”, nu mai este o obligaţie de revenire neapărat pe Pământ (un Pământ care însă oricum nu va mai exista la data unei reveniri ulterioare în această zonă a universului). Dar nu numai pentru că se termină întruparea planetei, dar şi pentru că evoluţiile mai au multe alte ustensile de înaintare decât ceea ce credem noi acum, pe Pământ. Evoluţiile merg într-un ritm care nu păstrează logica simplă a începătorilor (este ca şi cum numai adunarea şi scăderea ar fi singurele funcţii matematice), dar o explică şi o aplică pe porţiuni, pe bucăţele în anumite locuri (restrânse) din univers, diferite între ele – dar absolut toate aplicând legea imuabilă a ajutătorului înalt-evoluat: legea evoluţiilor echilibrate, care nu provoacă oboseală, împletite între ele, ajutându-se uniform şi reciproc, consacrate înaintărilor sferice – şi nicidecum liniare. O explicaţie mai amplă cred că ar fi binevenită:
1. La începutul evoluţiilor, spiritele care ajung pentru prima dată pe un nivel de vibraţie a universului reprezentat de o planetă (Pământul, de exemplu) – îi numim rezidenţi - efectuează o evoluţie complexă: la cele mai înalte standarde ale condiţiilor de trai locale, învăţând şi consolidând toate manifestările lor la cele mai înalte cote ale creaţiei, altruismului şi cooperării în condiţiile date. Atunci când pe planeta lor (căci este chiar a lor, ei sunt gazde pentru alte grupuri de spirite călătoare), chiar dacă foarte rar, vin blocuri spirituale piramidale, ei se retrag în perioadele planetare cu vibraţie foarte joasă (cum a fost după ultima glaciaţiune) căci rezidenţii nu suportă derularea evoluţiilor regresive ale acestor grupuri călătoare: foarte agresive în vibraţii joase. Rezidenţii ar obosi prea mult şi oboseala le-ar întrerupe evoluţiile consacrate dezvoltării şi întăririi lor în condiţiile de atingere a ceea ce azi numim „idealuri” ale trăirilor umane: de calitate, de moralitate, de conlucrare spre învingerea unor inerente condiţii naturale grele – dar numai naturale, nu şi inter-umane. Dar odată retraşi din corpuri fizice, ei urmăresc din corpuri astrale evoluţiile noastre (căci o astfel de perioadă trăim noi azi, cu blocuri spirituale piramidale şi ajutători ai lor) susţinându-ne cu dragostea lor, cu altruismul, cu mila şi compasiunea lor pe noi, chinuiţii acestei epoci.
2. În continuare, după plecarea, aşadar reîntoarcerea blocurilor piramidale acasă la ele, călătoriile regresive ale acestor blocuri de spirite nu mai au loc până la atingerea şi consolidarea corecţiilor manifestărilor care pe Pământ s-au dovedit negative. Astfel de negativităţi sunt născute din lipsa de experienţă de trăire la diferenţe mari de vibraţie între obişnuinţele trăirilor lor progresive şi condiţiile grele naturale şi interumane cu care se confruntă în călătoriile regresive. La primele călătorii de acest fel, spiritele îşi cunosc manifestările grele, pe care până atunci le-au văzut doar ca rezidenţi, la rândul lor, în evoluţii trecute, dar nu le-au trăit efectiv. După cunoaşterea lor, încep treptat să şi le corecteze – dar pentru a nu obosi, conştientizările şi corecţiile sunt numai pe bucăţele, adică:
– conştientizând negativităţile în paralel cu cunoaşterea celor pozitive;
– apoi acasă, în vibraţiile din nou înalte, fac evoluţii prin care se odihnesc comparativ cu greutăţile pământene, prin care probează corecţiile şi efectele lor în diferite planuri avansate şi îşi întăresc forţele spirituale care îi ajută la derularea altor călătorii regresive viitoare.
În acest fel, alternând călătorii regresive cu lungi perioade de evoluţie înaltă, avansată, progresivă, cresc forţele radiante, cresc înţelegerile, cresc puterile proprii de conştientizare din ce în ce mai profundă, cu care vor descoperi apoi alte elemente de trăire personală care au nevoie să fie corectate în viitoarele călătorii.
Avem la dispoziţie o eternitate şi o infinitate de posibilităţi pentru a ne spori abilităţile radiante şi flexibilitatea de a le folosi doar acolo unde trebuie, când şi cum trebuie.
Iată aşadar că nu este un impediment să nu efectuăm acum călătorii astrale – oricum ele au constituit în vieţile dinainte de ultima glaciaţiune, şi puţin timp după glaciaţiune – modalitatea permanentă de realizare a cercetărilor umane pretutindeni, pe întreaga planetă: pentru cunoaşterea tuturor celor particulare Pământului, întregii galaxii, în complexitatea fizică şi fluidică a tuturor structurilor energo-materiale locale. Însă avem posibilitatea să ne informăm din cele prezentate de alţii, ne întărim intuiţiile, iar în continuare, fie că plecăm (unii dintre noi), fie că rămânem ca ajutători pentru rezidenţi mai departe pe Pământ, vom relua activităţile mentale şi astrale. În acest fel vom reveni, în vibraţia planetei deja foarte înaltă, la activităţile străvechi, folosite însă pe un nivel mai înalt, cu alte scopuri tot atât de înalte. În acest fel, cei ce rămân pe Pământ nu rămân neapărat pentru corecţii, ca un fel de pedeapsă fizică, ci în primul rând pentru a ajuta rezidenţii, care se reîntorc la întrupări în evoluţiile lor progresive. Dar ajutăm de asemenea la regenerarea întregii planete, la crearea unor condiţii extinse pentru continuarea evoluţiilor tuturor celorlalte vieţuitoare planetare.
În partea a doua a acestui articol vom urmări acele deficienţe corporale care ne împiedică în această perioadă să efectuăm cu toţii călătorii astrale: deficienţe cunoscute de toate spiritele înainte de întrupare: care au rostul de a facilita exact ceea ce am numit mai sus: preocuparea de completare a sarcinilor efectuate prin intermediul corpului fizic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu