CONFUZII LEGATE DE IEŞIREA ÎN CĂLĂTORIE ASTRALĂ

După o călătorie astrală, reţinem diferite imagini când ne reintegrăm în sistemul nostru corporal, fleşuri (adică imagini scurte, fulgerătoare) privind structuri ale corpurilor noastre, mai ales ale celor învecinate cu corpul astral, cum ar fi corpul dublu eteric – mai apropiat de vibraţia conştienţei noastre fizice şi despre care ştim şi câteva lucruri mai importante (cum ar fi existenţa plexurilor). Iar atenţia noastră se concentrează asupra celor care sunt cele mai cunoscute – cele 7 plexuri de pe partea ventrală (din faţă) a corporalităţii noastre. Din structurile plexurilor (asupra cărora putem reveni, spre cercetare, în alte călătorii de-ale noastre viitoare, când în alte cercetări personale ne vom aminti de aceste plexuri) reţinem ca pe ceva deosebit faptul că din mijlocul unui plex “iese” (creşte) un “cordon” în evidenţă. Mai târziu, în alte călătorii viitoare, vom vedea că este, şi mai ales care este diferenţa dintre un cordon (sau coardă) şi un canal şi vom înţelege că acela pe care l-am văzut în mijlocul vreunui plex nu este un cordon (sau coardă), ci este un canal amplasat în mijlocul plexului, între canalele care sunt alăturate. Imaginile fiind rapide, şi oricum multe fiind uitate din cauza diferenţei mari de vibraţie între corpul astral şi corpul fizic cu activităţile fiecăruia, reţinem doar ieşirea acelui canal în evidenţă, înafara corpului dublu eteric: mai ales la frunte (“şarpele” frunţii), sau la gât (dezvoltat cu cât este mai dezvoltată vorbirea, emiterea de sunete în viaţa omului) sau plexul central (deşi nu întotdeauna canalul central al manipurei este foarte dezvoltat, mai curând doar la oamenii care îşi dezvoltă în mod echilibrat toate activităţile de care poate fi capabil). Aşadar, conform exprimărilor din literatura ezoterică, omul vede acolo un “lotus” cu “petale” groase, cu un “pistil” în mijloc (deşi fără stamine!). Practicienii din vechime, care au lăsat moştenire cunoaşteri avansate despre corpurile fluidice şi plexurile lor, le-au asociat – spre o mai clară şi bună aducere aminte – unor elemente din viaţa curentă a locului (lotus la orientali, trandafir sau crin la europenii occidentali). S-a ştiut că o metaforă, o comparaţie cu ceva de o deosebită calitate va lăsa o amprentă profundă în conştienţa oamenilor de pretutindeni. Şi, mai departe, unii văd rapid acel “pistil”, de multe ori doar parţial, cât este în partea de câmp cu vibraţie mai joasă din jurul corpului şi astfel a apărut cu timpul încredinţarea că acolo are loc ieşirea corpului astral în călătoria sa. Ceea ce nu este adevărat. Tocmai de aceea facem asemenea precizări, cu detalii, tocmai de aceea am alocat un spaţiu atât de larg descrierii şi corecţiei acestor confuzii. 

Confuzii asemănătoare apar şi în alte situaţii, şi le vom studia în detaliu când vom discuta mai ales despre corpuri. De exemplu, în linii mari structurile corporale sunt constituite din fibre, care au o formă tubulară – canale dense în interiorul lor, în toată masa lor, dar foarte subţiri, fine, prin care circulă fluxurile energo-materiale prin toată masa corpurilor. Printre ele se află canale cu diametrul mai mare, care pornesc din apropierea plexurilor, conduc fluxurile care intră prin plexuri şi difuzează prin pereţii lor în toată masa corporală. Alte canale pornesc din interiorul masei corporale şi se deschid în interstiţiu, având ca rol atragerea şi evacuarea fluxurilor folosite deja de structurile corporale interioare, fluxuri care astfel au lăsat o parte din energia lor superficială în aceste structuri, diminuându-şi vibraţia. Deci în corpurile fluidice se află canale de colectare a fluxurilor noi pentru hrănirea corpului şi canale de evacuare a fluxurilor vechi, superficial consumate. Dar la corpul cauzal se pot observa canale mari, groase (formate şi ele, la rândul lor, din fibre subţiri, care hrănesc ţesuturile marilor canale), iar observatorul este tentat (şi eu am fost, la rândul meu, la începutul studiilor mele) să creadă că numai corpul cauzal are asemenea canale, vizibile din primul moment: o împletire de canale mai groase sau ceva mai subţiri (dar nu atât de subţiri ca şi fibrele) care au rol de preluare şi gestionare a vibraţiilor provenite de selectorul amplificator de vibraţii şi transmise corpurilor mental şi astral, mai precis: subselectorilor de la corpul mental şi astral, care activează structurile interioare ale acestor corpuri (mental şi astral). Percepţia este de sunet, simultan cu imaginea, de aceea se şi spune că acest corp – corpul cauzal – procesează, guvernează sunetele: dar de fapt el procesează vibraţiile, iar observatorul, înainte de a percepe schimbările registrelor de vibraţie, percepe sunetele – ca o orgă de sunete suprapuse sau cu secvenţe diferite consecutive, unele în continuarea altora. 

Sunt foarte multe aspecte interesante – şi mai mult decât atât, aspecte care ne ajută să înţelegem de ce unii oameni acceptă un anumit fel de muzică, în tonalităţi diferite, sau cu intensităţi diferite, sau în anumite momente şi nu în orice momente ale vieţii lor. Ne putem proteja astfel de ceea ce nu suportăm sau învăţăm să protejăm pe cei din jur care nu suportă ceea ce îndrăgim noi... 

Dar să revenim şi să vedem câteva exemple de confuzii legate de locul de ieşire a corpului astral în călătorie astrală. 

Poziţia nr.1: Confuzii privind desprinderea corpului astral prin plexul central (manipura chakra);

Poziţia nr.2: Confuzii privind desprinderea corpului astral prin plexul frunţii (ajna chakra)

Pe internet putem vedea foarte multe descrieri - am ales aceste poziţii întrucât ele sunt majoritare. Oricât am căutat, nu am întâlnit decât o singură dată o reprezentare corectă - dar pe vremea aceea nu păstram fotografii pentru această temă şi nu am preluat-o. Dacă găseşte cineva o reprezentare în care legătura se face corect, deasupra capului, vă rog să-mi trimiteţi pe pagina mea de facebook. 

De ce este important să se cunoască acest aspect al ieşirii PRIN ZONA PLEXULUI COROANEI (sahasrara chakra): nu numai pentru tema cunoaşterii corecte a celor care ţin de viaţa noastră. De multe ori însă apar şi idei legate de “murdăria” cordonului astral – confundându-se cu corzile de legătură între macrostructurile universului, pe care deseori apar amprente din mediul cosmic, despre care este bine să discutăm pe larg în viitor. Ceea ce sperie un om neobişnuit – dar doritor de a folosi conştient călătoriile astrale. Dar nu este cazul, acest lucru nu este de loc adevărat. În primul rând structura de “ancorare” nu este cordon, ci o parte a canalului de destin, care protejează întreg sistemul nostru corporal şi fiecare corp în parte, aşa cum am discutat cu multe detalii în articolele despre sistemele spirituale. Este canalul de destin al corpului astral – parte a canalului total de destin, al corporalităţii noastre de întrupare. Canalul de destin este o creaţie din energie fundamentală compactizată puternic, realizată de către entităţile coordonatoare ale evoluţiilor noastre. Nu numai că o asemenea creaţie este curată prin ea însăşi, nu se pot “lipi” nici un fel de fluxuri energo-materiale de canalele şi structurile de protecţie de destin. Dar în plus, zona pe unde iese corpul astral pentru călătorie astrală este un câmp cu cea mai înaltă vibraţie din sistemul nostru corporal. Este “spălat” energetic de plexul coroanei (sahasrara), care astfel asigură funcţionări superioare şi canalului de universalizare, şi corpului astral ieşit pentru călătorie de autostabilizare vibraţională şi libertate de mişcare, de cercetare în afara manifestărilor prin corpul fizic. 

Iată aşadar cât de important este acest lucru.

Dacă voi mai găsi şi alte fotografii mai elocvente, voi reveni. 

DESPRE PERCEPŢII VIZUALE; ANALIZA UNOR IMAGINI DE PE INTERNET PRIVIND CĂLĂTORIILE ASTRALE

Vom analiza câteva fotografii privind călătoriile astrale, pe care le pot da drept exemplu de aspecte necesar a fi corectate, precum şi alte exemple de aspecte corect prezentate – atâta cât se pot găsi pe internet. Rugămintea mea este să prezentaţi şi voi ce întâlniţi pe net – eventual linkuri sau chiar poze pe pagina mea de facebook, pe care le vom analiza la vremea respectivă.

Este foarte drept că se pot efectua fotografii prelucrate în anume fel (căci nu se pot face fotografii în direct), dar imaginile pot arăta încredinţări privind confuzii sau aspecte corecte şi astfel le putem analiza. Totuşi să nu uităm că experienţa în aceste vremuri este foarte limitată, şi mulţi oameni se autolimitează din diverse frici – de natură religioasă: frică de Dumnezeu şi de pedepse date de reprezentanţii bisericilor, sau de natură ştiinţifică: nu există o direcţionare clară către un astfel de subiect; sau de natură socială: dispreţul şi chiar pierderea credibilităţii în societate. Din fericire, din ce în ce mai mulţi oameni scapă din asemenea curse, datorită încredinţărilor proprii născute din călătorii astrale conştiente spontane şi din intuiţii pe care nu ni le mai ocolim acum. 

De multe ori găsim cu bucurie poze pe internet cu asemenea aspecte pe care le-am trăit personal şi nu ne dăm seama că ele pot să cuprindă de la inexactităţi la greşeli grave care pot sădi apoi neîncrederea în prezentarea unor corecţii, a unor adevăruri care ar putea să ne conducă la noi cunoaşteri, în profunzimi nebănuite azi. 

Am ales să încep prin prezentarea unor imagini, dar viziunea, vederea (astrală) nu este singura percepţie pe care o avem: următorul pas în discuţii îl vom face pe tărâmul sunetelor – deosebit de importante pentru viaţa astrală. Însă suntem mai apropiaţi de imagine totuşi, şi prin imagini învăţăm să facem diferenţa între nivele mai simple, provenite din diverse informări şi influenţate de ele – şi viziunile din ce în ce mai profunde, cu vibraţii din ce în ce mai înalte ale unor structuri ale universului, cu modurile lor de funcţionare. 

Iar aici avem de observat câteva aspecte deosebit de importante privind vederea – percepţia ca atare – în călătorii astrale.

DESPRE OBIŞNUINŢELE PERCEPŢIILOR ASTRALE

Să discutăm despre un fenomen obişnuit, atât de obişnuit încât nici nu ne străduim să vrem mai mult decât ceea ce vedem imediat într-o călătorie astrală. Mai mult, nu ne dăm seama cu ce senzori percepem realităţile într-o astfel de călătorie şi de aceea nu ştim că putem să aprofundăm cercetările noastre pe măsura obişnuirii cu călătoria în sine. 

Percepem lumea astrală cu senzorii corpului astral, care spre deosebire de corpul fizic, sunt cuprinşi în toată masa corpului astral – şi nu într-o parte ventrală a corpului, la o înălţime optimă de cuprindere a unui spaţiului în care desfăşurăm activitatea: aşa cum se petrec lucrurile în corpul fizic. 

Dar şi senzorii obişnuiţi ai corpului fizic cuprind în ei elemente constituite din materii cu nivele de vibraţie diferite:

– materii eterice, care fac legătura cu corpul dublu-eteric şi susţin prin vitalizare structuri ale corpului fizic: ÎN PLUS faţă de dublarea întregului corp fizic de către corpul dublu-eteric;

– materii astrale, mentale şi cauzale, care fixează vibraţia corpului fizic la un nivel stabil de vbraţie, iar circulaţiile energetice au în vedere sprijinul pe aceste structuri minuscule, dar deosebit de importante din materii de vibraţii înalte şi foarte înalte în corpul fizic.

Nu suntem conştienţi de aportul acestor mici structuri, care nu fac parte din corpurile de aceeaşi vibraţie: din corpul astral, corpul mental şi corpul cauzal, dar sunt de aceeaşi natură şi au vibraţia în nivelul corespunzător corpurilor respective din propriul sistem corporal. Şi cum prin fiecare corp se manifestă câte un set de raze din radiaţia totală a spiritului întrupat, să înţelegem că acestea sunt structuri care determină manifestarea împletită a razelor generale ale corpului fizic cu razele cu vibraţie înaltă, spre exemplu: structuri din materii astrale inserate în corpul fizic care sprijină activitatea unor raze cu vibraţie de nivel astral, adică dintre cele care creează şi susţin activitatea corpului astral. La fel se petrec lucrurile şi cu celelalte corpuri, nu numai cu corpul fizic. Fiecare corp este sprijinit astfel şi de celelalte corpuri, şi de similitudini ale micilor structuri cu cele ale marilor structuri corporale.

Adică ceea ce schema generală, diagrama nivelelelor de vibraţie – pe care o ştim cu toţii bine sub numele de yin-yang – ne aduce aminte permanent. Toate cele ce ne înconjoară pot fi uşor reprezentate în generalitatea lor prin această diagramă. 

La nivel de radiaţie a spiritului, astfel de raze care activează în corpul fizic fac parte dintre cele care susţin întreg corpul astral. În mod obişnuit, în viaţa curentă, folosim astfel de împletiri din corpul fizic, unde percepţiile cu structurile fizice sunt majoritare, iar cele astrale se sprijină pe cele fizice, funcţionând împreună. De aceea, când se află în călătorie astrală, concentrarea obişnuită a spiritului se face în mod spontan pe nivelul de vibraţie al celor obişnuite cu activitatea fizică, şi astfel călătorul percepe în primul rând toate cele obişnuite din viaţa fizică, creierul decodificând cu mult mai multă uşurinţă ceea ce face obiectul obişnuinţei sale: lumea fizică. De aceea vedem în călătorie astrală lucrurile sub forma lor fizică, doar într-o lumină mai frumoasă, în culori mai vii, în mişcări mai deosebite decât cele pe care le urmărim cu ochii fizici. Treptat însă, călătorul bine informat se va obişnui să-şi extindă percepţiile cu toţi senzorii corpului astral (percepţii cărora le corespund razele de vibraţie din registrul astral), adică din nivele superioare de vibraţie. Evoluţia, prin puterea spirituală şi experienţa de folosire a acestei puteri proprii energetice, radiante, îşi va spune cuvântul, determinând căutări pentru lărgirea cunoaşterii, dar în acelaşi timp un rol important în înaintări îl va avea integritatea corporală moştenită de pe liniile genetice ale părinţilor. Tocmai de aceea omul va face efort, se va strădui să-şi echilibreze cât mai mult emoţiile, comportamentul, muncile făcute în locul altora, să cunoască şi să înţeleagă cât mai multe rotiţe ale lumii în care trăim. 

Toate forţele pe care învăţăm să ni le dezvoltăm ne vor aduce o îmbogăţire a cunoaşterii, a cercetării de toate felurile, în cazul nostru: de tip astral întărită cu cercetare de tip mental. Dar în acelaşi timp, un cercetător conştient nu va renunţa la percepţiile cele mai apropiate de cele ale corpului fizic, cele cu care s-a confruntat la începutul călătoriilor sale astrale, pentru ca oricând să se străduiască să înţeleagă şi cele legate de viaţa curentă: pentru că mulţi cercetători se depărtează de viaţa fizică, iar aceasta îi depărtează de semeni şi de viaţa lor nu întotdeauna uşoară. Este bine, după ce ne obişnuim cu călătoriile astrale, să ne aducem imaginile din viaţa fizică şi apoi să le cercetăm având acest sistem de referinţă, apoi să lărgim aria de pătrundere şi de desfăşurare a obiectivului până la cele mai profunde elemente cu putinţă. 

Percepţia entităţilor astrale ţine tot de acest domeniu, deşi totul nu se petrece doar din acest punct de vedere, ci în funcţie de necesităţile de destin ale călătorului astral. La început, cu percepţiile obişnuite, călătorul astral nu observă entităţile astrale – dar nu numai pentru că entităţile îl lasă să-şi desfăşoare singur, atent, cercetarea, cunoaşterea lumii, dar şi aşteptând ca el însuşi să-şi extindă aria percepţiilor către profunzimi din ce în ce mai mari. 

În acest fel este necesar să privim lumea în călătorie astrală: unii se vor limita la a privi lumea în libertate, în frumuseţea ei, în strălucirea ei, zburdând printre stele, alţii o vor privi cu curiozitatea copilului care îşi priveşte pe furiş părinţii care fac baie sau sex, alţii care nu mai au astfel de curiozităţi, ci merg mai departe, studiind profunzimile lumii: şi astfel, prin amprentare, prin influenţare, prin informare, îi vor atrage şi pe ceilalţi, stârnindu-le alte feluri de curiozităţi pe care nu le-au avut până în acel moment. 

CÂTEVA EXEMPLE DE CONFUZII PRIVIND LOCUL DE IEŞIRE AL CORPULUI ASTRAL

De multe ori se confundă corpul astral cu corpul dublu-eteric, prezentările arată ca şi cum s-ar desprinde corpul dublu-eteric de corpul fizic. Acest lucru este imposibil, căci dacă ar fi aşa, corpul fizic ar fi lipsit de principalul său suport de vitalizare, pierzându-şi funcţiile şi încheind viaţa în câteva minute. Dar corpul dublu eteric are baze solide de ancorare în întreg sistemul corporal, ceea ce face călătoria astrală mai sigură decât o excursie obişnuită prin locurile plăcute nouă.

De altfel, privind astfel de fotografii, trebuie să ştim bine: corpul astral nu are exact forma corpului fizic, ci doar foarte asemănător corpului dublu-eteric, deasupra căruia este constituit. Având în vedere aceste lucruri, să ţinem cont de faptul că:

1. Corpul astral nu se desprinde paralel cu corpul fizic şi nici în formă de om el nu este la ieşirea în astral: este sub formă restrânsă, sferică, chiar dacă în primele clipe forma interioară în canalul său protector este aproximativ umană, uşor lungită, datorită presiunii de mişcare în canalul corpului astral care se restrânge, se îngustează până când devine ca un canal. Aşa cum am specificat în articolele anterioare, cordonul astral nu este altceva decât canalul protector de destin al corpului astral, care are în funcţiunea lui puterea de a se alungi atât cât îi trebuie entităţii pentru deplasarea sa în mediul exterior, rămânând puternic ancorat în canalul general de destin al întregului sistem corporal, pe care nici o forţă din acest univers nu îl poate distruge; doar la finalizarea destinului, mecanismul desprinderii – atenţie! deci nu distrugerii – se activează din corpul dublu-eteric, şi nu din inserţia corpului astral. 

Fig.nr.1: Corpul nu se desprinde de pe toată articularea cu corpul fizic, şi nici nu se prefigurează undeva în zare o “fererastră” rotundă pe unde corpul astral ar ieşi din lumea noastră pentru a intra într-un alt univers; vom reveni asupra acestui aspect în articolul viitor, cu o imagine mai clară şi explicaţii în plus.

Fig.nr.2: Se încearcă deseori o prezentare a unor faze succesive de ieşire a corpului astral, ceea ce nu este corect: nici din poziţia “culcat”, la fel ca şi prima prezentare, ca o “sculare” a “omului astral” care pleacă din locul unde rămâne corpul fizic. 

2. Nu se vor vedea cu acest fel de precizie părţile anatomice, nici configuraţia musculară – de altfel nici părul: chiar corpul dublu-eteric arată de la configuraţia de bază inexistenţa lui în corpul eteric, părul fiind vitalizat prin puterea energetică a epidermei capului. 

Astfel, următoarea poză arată foarte clar modul în care se prezintă corpul astral faţă de corpul dublu-eteric şi corpul fizic:

Fig.nr. 4: Prezentarea corpului dublu-eteric după forma corpului fizic şi apoi a corpului astral care urmăreşte forma corpului dublu-eteric. 

Dacă entitatea doreşte, poate lua formă umană după ieşirea sub formă sferică înafara sistemului corporal – poate lua orice fel de formă din galaxie: căci tocmai pentru a putea realiza o asemenea performanţă are corpul astral această abilitate. Sau poate circula în continuare sub formă sferică oriunde în galaxie. 

DIFERENŢA DINTRE CUANTIC ŞI FLUIDIC: BOGĂŢIA URIAŞĂ A UNIVERSULUI

IDEI PRINCIPALE

1. Diferenţa de vibraţie între materiile universului, indiferent de starea de agregare şi de mărimea substructurilor: macro-, şi micro-universice. Materii fizice (cu vibraţia lor naturală cea mai joasă pe plan local) şi materii fluidice (cu vibraţii naturală superioare celor fizice): eterice (sau vitale), astrale, mentale, cauzale şi spirituale (spirituale: cu toate subnivelele lor care au vibraţiile cele mai înalte din subzona locală a Universului Fizic). 

2. În zona universului în care se află galaxia noastră, densitatea structurilor micro- şi macro-universice este diferită în funcţie de vibraţia materiilor din care sunt constituite: foarte mică (adică sunt foarte rare) în cazul celor fizice, dar FOARTE MARE (o bogăţie uriaşă de structuri la orice nivel) în toate câmpurile locale cu vibraţie mai mare decât cea a materiilor fizice. 

Dacă la nivel fizic universul practic pare gol - la nivelele sale fluidice totul este o aglomerare uriaşă de macro- şi micro-structuri. De fapt universul nu este de loc gol.

DETALII:

Nu vreau să deschid aici, acum, tema mecanicii cuantice preluată de esoterişti, dar este necesar să aduc în faţă un aspect despre care am mai făcut ici şi colo afirmaţii de mai mulţi ani, privind diferenţa dintre materii cu vibraţii diferite: diferenţa dintre materiile fizice indiferent de starea lor de agregare https://ro.wikipedia.org/wiki/Stare_de_agregare  (solidă, lichidă, gazoasă şi plasmatică, cu toate stările intermediare amintite în articolul din Wikipedia, şi nu numai) şi materii cu vibraţii superioare segmentului de vibraţii fizice: eteric (sau vital), astral, mental, cauzal şi spiritual: cu toate treptele, segmentele şi subsegmentele nivelului spiritual – câmpuri cu vibraţii foarte înalte care susţin vitalitatea tuturor corpurilor de manifestare a spiritelor pe planetă (corpuri planetare). Toate fac parte din materiile şi energiile Universului Fizic; nu este corect să le socotim după valori, ci după denumiri, întrucât ele sunt într-o permanentă variaţie a cărei tendinţă generală este acum de creştere. 

Fiecare din materiile din câmpurile enumerate mai sus au propriile lor stări de agregare dintre care cele fizice sunt numai o parte din complexitatea existentă. 

Ceea ce numim câmp cuantic este totalitatea structurilor celor mai mici din câmpul fizic, descoperite de ştiinţele fizice contemporane – care însă nu cuprinde în cunoaşterea actuală oficială şi pe cele mai mici particule, din care sunt constituite alte micro-structuri ale celor cercetate cu aparatură tehnologică. Un asemenea câmp cuprinde aşadar exclusiv componente ale câmpului fizic. Şi ele, şi restul câmpurilor universice care se împletesc formând ţesătura omogenă şi armonioasă a universului, trebuiesc însă studiate în mod diferenţiat, pentru a înţelege esenţa universului în care trăim. 

În paranteză fie spus, pentru că pe facebook şi pe Blogul unui om cuminte am discutat despre diverse evenimente (laice şi religioase) care se petrec la frontiera dintre fizic şi fluidic, să amintim faptul că focul fizic (formă de agregare a materiei fizice pe care o numim plasmă) face apropierea (însă doar pe plan local, pe Pământ) de nivelul următor – eteric (sau vital). Iar în acest punct este bine să amintim fenomenul de transformare (prin compactizare puternică) a conglomeratului de materii eteric-astrale care dă naştere la prima formă de existenţă a “focului” care “coboară” la mormântul lui Iisus Hristos de la Ierusalim; în condiţii locale propice, “bulgări” din astfel de materii cu vibraţie foarte ridicată se condensează pe fluxuri de materii fizice circulante în atmosferă şi favorizează trecerea lor în foc material fizic (starea fizică de plasmă). 

CERCETARE ASTRALĂ: universul perceput la nivelele lui diferite de vibraţie

Din comunicările astrale:

“A crede că fizica cuantică este cea mai fină, subtilă formă de existenţă – şi de lucru totodată pentru întrupaţi – nu este ultimul adevăr; ea nu este decât partea cea mai fină şi subtilă a lumii fizice. Nu ne conduce decât până la jumătatea drumului către ceva care oricum se lărgeşte pe măsură ce înaintăm.”

În cercetare astrală, universul în toată complexitatea sa se relevă în cu totul alt mod decât cel perceput la nivel fizic, chiar şi în bogăţia lui percepută la nivel cuantic: unde cuantic înseamnă cele mai fine structuri ale micro-cosmosului cunoscute de noi azi – însă nu şi cele mai fine structuri ale materiilor fizice: căci fiecare structură în parte dintre cele cunoscute azi prin intermediul aparaturii noastre este formată din alte structuri legate între ele de forme şi forţe ale unei alte “lumi”: cea fluidică – numită în acest fel nu din cauza unei instabilităţi structurale, ci pentru că determină circulaţii energetice mult mai rapide, cu schimbări permanente foarte fine şi foarte fluide la toate nivelele ei, sub impulsuri pe care la început nu le putem sesiza – ci doar intui. Când intuiţia se transformă în clar-intuiţie şi apoi în clar-simţuri, toate se relevă treptat: doar călătorul astral să aibă răbdare să le perceapă şi să le înţeleagă...

Aşadar, universul este mult mai mult decât atât cât ne arată simţurile noastre fizice, chiar folosind tehnologii avansate: este foarte bine că le avem şi le folosim – dar pentru a percepe şi înţelege chiar şi numai părticica noastră de univers în care trăim, este nevoie de mult mai mult. Şi nu o dată fizicieni renumiţi au pornit şi de la cercetarea instrumentată – dar şi de la intuiţiile unui spirit care nu se mai ştie bine pe el însuşi, dar simte că ştie cumva ce se petrece dincolo de acuitatea aparaturii folosite în meseria pământeană... 

UNIVERSUL – DINCOLO DE CUANTIC...

Principala formă de percepţie cu care se confruntă cercetătorul astral este aceea a unui univers diferit de cel al materiei fizice, la nivel de câmp oricum s-ar privi lucrurile:

1. Partea fizică materială are o densitate extrem de mică – adică componentele sale sunt extrem de rare, fiecare structură a sa fiind depărtată de altele fizice, ceea ce conduce la constatarea că Universul ar fi mai mult gol.

2. Dar materiile fizice nu formează singurele structuri din acest univers, ci se împletesc în mod armonios, şi mai ales dinamic cu multe altele, pe care cercetătorul astral le descoperă în în călătoriile sale. În zona în care se află galaxia noastră, toate coexistă silenţios, şi astfel puţin (şi rar) perceptibil de către spiritele întrupate care se află în cele dintâi faze ale evoluţiilor lor (în majoritatea covârşitoare pentru vieţuitoarele pământene): o percepţie totală a întregii complexităţi a universului ar fi copleşitoare pentru aceşti mici evoluanţi, iar ajutătorii întrupaţi în mijlocul lor au nevoie, pentru a-i înţelege, de trăiri asemănătoare cu ale lor până la un punct, dincolo de care îşi fac propriile evoluţii după percepţii mai mult sau mai puţin dezvoltate: şi mă refer la oameni – ajutătorii celorlalte vieţuitoare pământene (şi la ajutătorii oamenilor) care au nevoie să trăiească la fel cu celelalte vieţuitoare măcar şi o parte mică a timpului petrecut pe Pământ, pentru a şti în viitor cum să le ofere ajutor: şi lor, şi altor evoluanţi asemănători. 

Ceea ce numim partea fluidică a universului este de o bogăţie puţin imaginată de noi în aceste vremuri, cu corporalitatea pe care o avem deocamdată – tocmai pe punct de a ieşi dintr-o perioadă de adaptare la condiţiile specifice de trai a celor mai mărunte vieţuitoare planetare. Dar revenim treptat, şi repede, la dezvoltări care ne vor permite reluarea propriilor noastre evoluţii avansate, folosind percepţii care ni se redeschid la nivelul tuturor forţelor spirituale ce pot fi folosite pe Pământ. 

Noi, oamenii, trebuie să luăm în considerare pentru a înţelege lumea noastră în profunzime, toate câmpurile care formează partea fluidică a universului – adică tot ceea ce are vibraţie superioară lumii fizice cu care suntem obişnuiţi în linii mari, acum. 

3. În detaliu pentru fiecare câmp în parte al părţii fluidice:

– fiecare este mult mai bogat decât câmpul de vibraţie mai mică (anterior pe scara valorilor generale ale vibraţiilor);

– fiecare abundă de legături cu câmpurile de vibraţii mai mari sau mai mici, fără însă ca ele să se cupleze cu structurile celorlalte câmpuri.

O descriere sumară şi comparativă a celor despre care discutăm acum poate porni de la acea formulare cunoscută azi – universul este gol. De fapt universul nu este gol... Am mai discutat despre acest subiect important în Studii Istorice: capitolul 1 – OLCO: În preajma Pământului, pe care îl putem dezvolta acum – dar de fapt îl vom dezvolta periodic, pe măsura adâncirii în diverse studii astrale. Toate se schimbă, noi înşine ne schimbăm şi putem permanent să pătrundem cu percepţiile noastre mereu dezvoltate în alte structuri, la nivele din ce în ce mai profunde: sub puterea schimbării fluxurilor energo-materiale vechi cu altele noi, care determină creşterea vibraţiei în galaxia noastră (şi odată cu această fenomenologie: în toată zona în care se află galaxia noastră). Lumea în care trăim se dezvoltă ca o floare în zorii unei dimineţi, încet – dar sigur, lăsându-ne să privim totul cu “ochi” mereu noi – noutatea ultimă a schimbării lumii în care trăim. 

La nivel cuantic, deci fizic al materiilor cu vibraţia lor naturală cea mai joasă, distanţele între “cărămizile” universului nostru sunt enorme:

– între macro-structurile lui: galaxii şi în interiorul lor: stele, planete şi planetoizi (sateliţi naturali ai planetelor);

– între micro-structurile lui: electroni, atomi, particule subatomice.

La nivel fluidic – discutând cum am specificat la modul general despre toate câmpurile cu vibraţie superioară celui fizic lucrurile se petrec astfel:

1. Densitatea macro- şi micro-structurilor este mult mai mare, la fel ca şi varietatea structurilor, şi anume:

– există structuri care pătrund şi înconjoară structurile fizice: de fapt corect este să amintim că structurile fluidice creează condiţii pentru formarea părţilor fizice – tocmai prin forţele foarte mari de atragere a fluxurilor energo-materiale, apoi de formare, dezvoltare şi întreţinere a părţilor fizice de la cele mai mari la cele mai mărunte;

– există structuri care fac legătura între diferite alte structuri – macro- şi micro-universice: între structurile fluidice ale întregului complex fizic-fluidic;

– există structuri complexe care susţin întrupările popoarelor spirituale şi a spiritelor independente, care formează la un loc baza de îndrumare, canalizare a forţelor spirituale care susţin toate structurile universului;

– există de asemenea o reţea complexă de structuri care susţin legăturile între diverse straturi ale universului şi diverse universuri între ele.

Toate acestea, la rândul lor, au o structură formată din elemente, micro-elemente de aceeaşi natură cu cele pe care le numim: electroni, atomi, particule subatomice. Spre deosebire însă de situaţia structurilor fizice, cele fluidice au:

– o varietate mult mai mare decât cele fizice, susţinând şi creând condiţii pentru formarea, dezvoltarea şi variaţia dezvoltărilor corporale sub puterea unui segment foarte variat de elemente arhetipale (elemente care asigură toate aceste desfăşurări, în funcţie de variaţiile vibraţiilor), de elemente de captare şi gestionare a radiaţiilor şi a vibraţiilor lor, de structuri de circulaţie a fluxurilor şi a vibraţiilor în egală măsură. Şi multe altele;

– ceea ce este caracteristic în principal acestei lumi este o DISTANŢARE MULT MAI MICĂ a elementelor structurale între ele şi în interiorul lor, ceea ce conduce la crearea şi menţinerea constantă, în echilibru perfect a unor forţe radiante care dezvoltămişcări de atragere/respingere. Şi multe altele pe care nu le-am perceput şi nu le-am înţeles – dar ele sunt acolo în mod precis, cu lumea lor atât de bogată... Aş dori să vă transmit lipsa mea totală de ruşine că tot ceea ce scriu este extrem de palid comparativ cu cele existente...

Forţele de coeziune pentru structurile fluidice, variabile în funcţie de împletirea forţelor de respingere şi de atracţie în acelaşi timp, care şi ele au puteri diferite şi variabile în timp, conduc cercetătorul la înţelegerea faptului că într-un sistem corporal (indiferent dacă este vorba despre stele şi planete, sau pentru corpurile mici ale vieţuitoarelor lor) corpurile nu se distanţează, nu se rup, nu-şi schimbă poziţia, fără să fie lipite între ele. Şi, de asemenea, au fiecare în parte forţă să rămână în sistemul corporal de care aparţin, să permită spiriutului să deruleze acţiuni cu ele, prin impulsuri care nu schimbă cu nimic natura relaţiilor dintre componente. Toate aşadar se împletesc într-o armonie izvorâtă din:

1. forţele radiante ale spiritelor întrupate;

2. forţele radiante ale aglomerărilor de fluxuri energo-materiale care formază structurile materiale ale corpurilor.

Toate la un loc sunt gândite, create şi întreţinute prin puterile radiante ale creatorilor universurilor.

3. forţele radiante ale manifestărilor întrupaţilor individuali: fizice, emoţionale şi mentale, pe lângă diverse moduri de gestionare a radiaţiilor cosmice şi cele provenite din interiorul stelelor şi planetelor, prin corzile şi manşoanele matriceale. 

Omul poate cerceta fizic, cu organele sale de simţ şi cu prelungirile lor – aparatura creată pentru asemenea cercetare – toate structurile fizice, înţelegându-le rostul şi influenţele reciproce, precum şi influenţele asupra biosistemului planetar.

În cercetare mentală, în zilele noastre, totul poate fi perceput şi cercetat ca structură profundă, de cele mai multe ori ca imagine, ca o fotografie, ca un tablou extrem de minuţios, pe care cercetătorul îl poate aprofunda pe măsura creşterii experienţei sale mentale. 

Dar în călătorie astrală, călătorul este prins în vârtejul forţelor, trăirilor, puterilor, impulsurilor pe care şi un cercetător mental le poate simţi dacă are suficientă experienţă şi încredere să se lase condus de imaginile mentale din tabloul general studiat. 

Înţelegerea celor pe care le percepe în aceste multiple feluri aduce încredinţarea că se poate cunoaşte mult mai multe decât o putem face cu simţurile fizice sau cu orice aparatură fizică. 

Sufletul celui care se lasă astfel purtat pe aripile cosmosului atât de viu poate să perceapă ceea ce-i oferă simţurile reunite ale corpurilor sale în acel moment – dar simte în acelaşi timp cât se poate de clar cum fundalul celor ce se desfăşoară în jurul său are o extindere uriaşă în materii cu vibraţii mult mai înalte decât le poate el înţelege pe loc. 

Şi aşteaptă cu răbdare să ajungă să înţeleagă...

...Şi mai mult decât o simplă cercetare: ajutătorii astrali i se dezvăluie cercetătorului intrând pe frecvenţa lui proprie, pentru a-l conduce prin lumea astfel dezvăluită. Şi, luminat de forţa subtilă a dânsului, cercetătorul, călătorul astral înţelege meandrele trecutului, frumuseţea simţirii prezentului şi liniile învăluitoare ale înţelegerii viitorului... Îşi vede propriile drumuri şi trăiri din cicluri de vieţi care-i desenează eternitatea din care vine şi eternitatea spre care vâsleşte împlinit cu siguranţa primirii ajutorului divin... 

DETAŞAREA CORPULUI ASTRAL PENTRU CĂLĂTORIE ASTRALĂ

Am avut discuţii destul de aprinse cu cineva care susţinea că corpul astral se detaşează de restul sistemului corporal prin Manipura (plexul central). Iar din discuţie a rezultat faptul că se inspirase din alte scrieri în care avea încredere. Voi prezenta şi eu, după aceste descrieri, câteva imagini care circulă pe net, cu comentariile de rigoare. 

Sunt mulţi oameni care citesc intens şi duc discuţii fără să aibă şi o practică în domeniul pe care doar îl descriu, având la bază lecţii bine învăţate de la alţii care au făcut acelaşi lucru la rândul lor. Şi ei cred că şi cei cu care discută sunt asemenea lor – dar lucrurile nu stau aşa întotdeauna. Îndrăznesc să sfătuiesc oamenii să se ferească de o asemenea manifestare (lucru valabil pentru orice fel de manifestare din viaţa curentă), dar, desigur, rămâne la latitudinea fiecăruia să procedeze după cum crede de de cuviinţă. 

Azi sunt în stare să explic că detaşarea corpului astral are loc numai pe direcţia plexului coroanei (chakra Sahasrara), pe direcţia canalului de universalizare – fără însă să se confunde cu el. Canalul de universalizare, ca şi structurile matriceale care îl susţin în întreţinerea funcţiilor şi îl protejează, nu au puterea de a se alungi mai departe decât câmpul ultimului corp din sistemul corporal din care fac parte, pe care îl depăşesc doar cu puţin, doar pentru a prelua fluxuri energo-materiale dinafara sistemului corporal şi al câmpurilor aferente. Dar toate cele legate de corpul astral şi legăturile lui cu sistemul corporal sunt de o complexitate cu totul specială, aşa cum sunt toate părţile componente ale sistemului nostru spiritual, atât de puţin studiat până acum. Chiar dacă apar în picturile murale şi bazoreliefurile egiptene, ele sunt incredibile pentru civilizaţia noastră industrială actuală, care pune în prim-plan alte considerente decât faptul că omul a avut, are şi va avea puteri de percepţie mentală şi astrală pe care ştiinţele fizice de azi nu le pot explica corect doar prin cercetarea cu corpul fizic. 

Dar să nu ne depărtăm de tema în discuţie; explicaţiile oficiale curente vor face, mai târziu, obiectul studiilor de aici. 

Sunt mai multe lucruri care nu se percep în călătoriile astrale – deocamdată să avem în vedere ieşirea lui din sistemul corporal întreg. Am arătat în postările anterioare cum, din frică, la prima ieşire percepem structurile corporale trecând lent, cu teamă, cu reţinere puternică printre ele şi credem că este vorba de un adevărat horn, tunel – care provoacă frică mai ales persoanelor claustrofobe. Dar se observă – dacă se trece de această primă experienţă – că altă dată ne pomenim direct „afară”, nu mai avem parte de acele amprente negricioase care s-ar asemăna cu balaurii, şi nici „dangătul” ca de clopot la deces sau vaiete – toate rezultate din distorsiuni de imagini şi sunete, care trec toate de la o vibraţie la alta. Când zic „prima experienţă” mă refer la prima experienţă totală, când reuşim să ieşim în mediul înconjurător. Dacă nu se reuşeşte de prima dată, dacă distorsiunile ne umplu de frici, revenirea este iminentă şi, tot spontan, se poate repeta uneori, chiar dacă la intervale lungi de timp. Se mai pot petrece şi alte fenomene: ani de zile am avut astfel de încercări de ieşiri spontane (dar atunci nu ştiam că astfel de fenomen avea condiţii să se petreacă), care se soldau cu o senzaţie de ridicare ca într-un balon, dar după 2-3 secunde venea căderea însoţită de o scuturare puternică. Abia după ce am citit despre călătoriile astrale, în 1989, mi-am cam dat seama că despre asta era vorba, şi m-am lămurit apoi definitiv ulterior, după prima reuşită, aşa cum am mai povestit. 

Eu încurajez pe cei care îmi cer părerea, sfatul – tocmai de aceea scriu cât mai mult, chiar am făcut acest blog separat: important este ca oricine să înţeleagă că nu este vorba decât despre necunoaşteri şi confuzii, fenomenele percepute sunt distorsiuni normale care de altfel pot apare şi în viaţa noastră curentă. Ceea ce trăim acum, din acest punct de vedere, este o revenire la normal a omului contemporan – un normal pentru puţini oameni acum, la început, dar vor fi din ce în ce mai mulţi odată cu trecerea timpului.

După prima experienţă întreagă de acest fel, foarte rar se mai pot petrece forme de distorsiuni: doar când vibraţia locală devine momentan şi trecător – deci nu pe o durată lungă de timp – extrem de joasă comparativ cu momentele anterioare. Căci variaţia vibraţiei locale, urmând pe cea planetară, stelară şi zonală, nu are acum treceri lente, mătăsoase,  ci se schimbă de la o perioadă scurtă de timp la alta cu diferenţe foarte mari şi rapide. Cunoscând acest lucru din diverse informări, nu ne vom pierde curajul şi vom reveni liniştiţi când lucrurile se vor schimba. 

CE ESTE ÎN FOND CORDONUL ASTRAL?

Cordonul astral funcţionează legat strâns de corpul astral – indiferent dacă apare într-o formă general-umană sau sub formă de sferă: forma de sferă o poate avea spontan sau prin voinţă imediat după ieşire, după tiparul unei matrice proprii. Corpul devine rapid o sferă legată de restul sistemului corporal prin ceea ce numim cordon. Entitatea astfel ghemuită îşi poate relua oricând, prin voinţă, forma iniţială (umană, de exemplu) dar şi alte forme (stâlp, flacără, alte forme de vieţuitoare planetare), în funcţie de sarcinile pe care le derulează cu corpul astral. În acest fel sarcini multiple se desfăşoară în diverse feluri, pentru diverşi întrupaţi. Forma sferică este folosită îndeosebi la călătorii astrale lungi, dincolo de sistemul nostru stelar – ca formă generală-valabilă în galaxie, dar mai ales după terminarea destinului fizic şi continuarea lui sub formă exclusivă de entitate astrală. 

Cordonul astral se crede a fi o parte a corpului astral, asemănătoare cu canalul central energetic din interiorul corpului dublu-eteric, cunoscut în linii mari ca fiind un instrument de energizare, vitalizare şi menţinere a vibraţiei: în anumite limite însă, care să nu obosească spiritele în întrupările lor. La o cercetare mai atentă a sferei astrale se observă, pierdut în strălucirea corpului astral, un „vârf” care depăşeşte cu puţin – la fel ca şi canalul de universalizare, partea opusă a părţii unde se observă cordonul astral. Să vedem despre ce este vorba.

Am discutat despre canalul de destin şi de unele ramificaţii interioare ale lui, structură care facilitează protecţia tuturor structurilor corporale: dintre acestea avem acum în vedere canalele corporale. Corpul astral este învăluit într-o ramificaţie interioară de acest fel a canalului de destin, care menţine corpul în protecţie şi susţine hrănirea lui cu fluxuri energo-materiale cu vibraţie care să nu ajungă mai mică decât poate să o ducă spiritul întrupat fără să obosească, care să nu fie mai mare decât vibraţia canalului de destin cu toate ramificaţiile lui. 

La fel sunt protejate şi toate celelalte corpuri din sistemul de întrupare, la fel toate straturile corpurilor, cu toate structurile lor exterioare. La fel este şi în cazul corpului astral, cu toate straturile sale (indiferent dacă sunt active sau în stare latentă), cu toţi sub-selectorii săi. Chiar dacă nu sunt foarte activi la un moment dat toţi subselectorii, ei există acolo, vitalizaţi şi protejaţi, cu un nivel de vibraţie normal şi o activitate minimă în acel moment, putând în momentul următor, după cum este necesar, să-şi intensifice activitatea pentru a se diminua din nou în alt moment dat. 

Cunoaşterea tuturor acestor structuri trebuie să ne determine să înţelegem că nimic nu este la voia întâmplării, iar sensibilitatea mai mare sau mai mică a spiritului este potenţată numai în conformitate cu destinul, care urmăreşte întotdeauna:

– echilibrul, dezvoltarea echilibrată a forţelor radiante ale spiritului/monadei întrupate;

– folosirea razelor, seturilor de raze din radiaţia întreagă, aflate în dezvoltare permanentă, în mod echilibrat la rândul ei.

Orice structură din orice corp nu urmăreşte în principal decât asemenea linii generale de destin pentru dezvoltarea fiecărei monade în parte. 

Având în vedere aceste lucruri, să înţelegem faptul că ceea ce numim cordon astral este de fapt ramificaţia corporală interioară a canalului de destin, care învăluie corpul astral:

– cu o putere (dată de energia puternic compactizată şi vibraţia obţinută astfel) de protecţie uriaşă comparativ cu orice fel de putere ar putea avea orice corp (individual sau comun-planetar) sau orice creaţie a oricărui întrupat în acest univers; ea supravieţuieşte oricărui fel de deces al corpului fizic (dezmembrare, distrugere), căci oricărui fel de deces în planul fizic îi corespunde o rămânere mai departe în viaţă a întrupatului, sub formă de entitate astrală; 

– cu o stabilitate deosebit de puternică în interiorul sistemului corporal – chiar dacă îşi poate modifica mult forma; care determină o mare siguranţă în deplasarea corpului astral, în detaşarea lui pe timpul călătoriei astrale. 

Ceea ce înseamnă că acest corp astral, detaşat temporar de restul sistemului corporal, nu pierde structura de protecţie a corpului şi a destinului spiritului care se foloseşte de acest corp.

Cu cât vom merge mai departe în studiul structurilor de întrupare vom descoperi mai multe elemente de siguranţă în desfăşurarea acestui proces. Şi asta nu neapărat pentru a se susţine astfel doar curiozitatea spiritului – deşi este bine să avem în vedere şi dorinţa de a cunoaşte – cât pentru a susţine în primul rând procesul de autostabilizare vibraţională de care are nevoie fiecare spirit, şi fiecare monadă din fiecare spirit, în timpul întrupărilor cu corp fizic, pe Pământ. 

Concret, detaşarea corpului astral are loc pe direcţia canalului energetic central al corporalităţii, axul central energetic al ei, care înfăşoară şi protejează cele trei canale energetice interioare de colectare a fluxurilor energo-materiale venite de la corpurile superioare: pentru aprovizionarea corpului dublu-eteric şi corpul fizic în acelaşi timp: este direcţia plexului coroanei (chakra sahasrara). Toate structurile canalului de destin se prind pe această linie mediană a corporalităţii noastre. Corpul mental trimite informaţii vizuale către corpul fizic, iar creierul decodifică asociind o imagine corectă de tub în interiorul căruia sunt protejate cele trei canale interioare împletite (cunoscute sub denumirile Ida, Pingala şi Shushumna) care asigură circulaţia centrală energo-materială a sistemului corporal până la ultimul corp. 

Să fac – dacă tot a venit vorba – o scurtă, dar importantă paranteză: după a doua iniţiere reiki, am perceput o imagine în interiorul corpului uman, care arăta aceste trei canale, cu scurte legături laterale (provenite de la plexurile corpului dublu-eteric, care primesc fluxuri de la toate corpurile cu vibraţie superioară), învelite în acest „tub” cu aspect de pătură eterică strălucitoare, deschisă puţin într-o parte ca să se percepeapă bine canalele interioare împletite: dar această deschidere nu există, ci doar curiozitatea mea a cerut informaţia cu referire la ceea ce se află în interiorul acestui tub. Şi alţi cunoscuţi ai mei mi-au spus că au avut o viziune asemănătoare. Ulterior mi-a atras atenţia o pictură interioară, pe unul din pereţii mânăstirii Humorului, picturi înfăţişând imagini asemănătoare celor percepute de noi. 

La fel, la mânăstirea Vatra Moldoviţei:

Picturile aduc în vedere, şi astfel în cunoaştere, pe lângă canalele interioare eterice şi legăturile eteric-astrale ale gâtului, foarte dezvoltate la cei care nu vorbesc mult, iar atunci când vorbesc – o fac la nivele înalte de spiritualitate şi echilibru al intensităţii vocii. Vom discuta pe larg cu alte prilejuri despre învăţăturile de diverse feluri cuprinse în patrimoniul spiritual român. 

Din structurile corporale cu pornire din axul vertical al sistemului corporal, se lungeşte – ATENŢIE AŞADAR! NU se desprinde – structura protectoare a corpului astral, cu corpul astral în interiorul lui: corpul astral nu se lungeşte la rândul lui, ci numai el se detaşează de sistem în forma lui normală, rămânând prins de sistem doar prin ramificaţia canalului corpului astral al canalului de destin. Tot acest complex astral iese înafara sistemului pe direcţia axului canalului central (aliniat coloanei vertebrale), rămânând însă prins solid de sistem. 

Pentru reamintire şi uşurinţa urmăririi, se poate urmări pe următoarea schemă configuraţia generală a sistemului nostru corporal:

 Fig.1: Schema generală a sistemului nostru corporal, unde săgeţile indică aprovizionarea cu fluxuri energo-materiale a corporalităţii noastre

Este de asemenea necesar să pomenim, măcar în treacăt, faptul că acest canal nu colectează energii pentru sistemul corporal, ci numai pentru el personal: autostabilizarea vibraţională care este baza existenţială primară a călătoriei astrale la orice vieţuitoare pământeană prin care îşi recuperează doar vibraţia: în structurile de autostabilizare vibraţională (părţi integrante ale matricei planetei).

Revenind la cordonul astral, o schemă va fi şi mai edificatoare:

Fig.nr.2: Corpul astral în călătorie astrală

Legendă: 

Fig.nr. 2a: alungirea canalului corporal astral, în interiorul căruia se află corpul astral, pe direcţia canalului corporal central în sus (a canalului de universalizare);

Fig.nr. 2b: alungirea canalului corporal astral, cu corpul astral înglobat, pe direcţia canalului corporal central (a canalului de universalizare, niciodată altă direcţie, de aceea fac atâtea precizări);

b1: vârful canalului corpului astral, cu deformarea canalului de destin care îi protejează ieşirea şi circulaţia în mediul cosmic.

Aşadar nu este vorba despre un cuplaj, care s-ar decupla în anumite condiţii, „eliberând” corpul astral care ar rămâne suspendat de canalul care porneşte din centrul vreunui plex – sahasrara în cazul acesta. 

Totuşi este necesar a fi menţionat faptul că elementele canalului de destin nu sunt lipite între ele ca să formeze un bloc monolit, la fel, aşadar, ca şi corpurile din acelaşi sistem corporal: nici ele nu sunt lipite între ele, ci se menţin în sistem datorită unei forţe de aceeaşi natură cu electromagnetismul cunoscut de noi din câmpul fizic. Dar insist din nou asupra siguranţei pe care o prezintă un asemenea sistem – mai mult, canalul corporal este el însuşi deosebit de rezistent, aşa cum spuneam, el fiind, şi rămânând în continuare canal corporal de destin pentru etapa finală – foarte lungă în cazul spiritelor umane: ca entitate astrală, cu sarcini precise de cunoaştere şi ajutor oferit altor întrupaţi. 

ALTE CONFUZII LEGATE DE CORDONUL ASTRAL

Se confundă deseori cordonul astral cu canalul de împământare (aflat pe direcţia chakrei Muladhara) şi cu cel de universalizare (aflat pe direcţia chakrei Sahasrara): am mai pomenit acest lucru. Câteva detalii în plus pot fi oricând binevenite. 

Unele vieţuitoare pământene au două canale de împământare – ajutor pentru întărirea sistemului corporal şi manifestării spiritelor prin preluarea de fluxuri neamprentate de mediul înconjurător (direct din interiorul planetei), pentru a consolida învăţăturile proprii, la începutul evoluţilor lor. Aşadar nu trebuie confundat, în cazul mamiferelor, nici cu al doilea canal de împământare, nici cu subplexul codal – care se află în capătul cozii mamiferelor (celelalte vieţuitoare pământene au doar structuri premergătoare formării structurilor fluidice codale, chiar dacă prezintă ceea ce noi numim coadă). Şi omul are un subplex codal, care în viitor, pe măsura creşterii vibraţiei noastre corporale, urmând pas cu pas creşterea vibraţiei zonale, se va uni cu alte canale din jurul lui şi cu plexul rădăcinii (chakra Muladhara), mărindu-se capacitatea acestuia din urmă şi folosind în continuare – aşa cum se petreceau lucrurile înainte de ultima glaciaţiune – la dematerializarea cu împământarea materiilor creaţiei materiale umane. Tot la fel se va mări mult capacitatea plexurilor din regiunea capului uman, în special al plexului coroanei (chakra Sahasrara), care va folosi astfel omului la reluarea creaţiei materiale mentale, cu toate fazele ei – inclusiv creaţia materială eşantionară (pentru lămurire, se pot urmări studiile: Creatia materiala mentala (3): Elemente de creatie esantionara)  şi următoarele) pentru regăsirea şi consolidarea siguranţei în creaţia materială de mare anvergură. 

De asemenea, nu trebuie confundat nici cu alte structuri ale corporalităţii fluidice sau ale canalului de destin (se poate urmări studiul: 12. Ramificatii în interiorul universurilor materiale de intrupare; canalul de destin în Universul Fizic  şi următoarele) care protejează întregul sistem spiritual. 

Nu trebuie confundat nici cu stringurile, aţele energo-materiale care se formează prin obişnuinţe ale activităţilor emoţionale şi mentale ale întrupaţilor. Acestea se rup cu destul de multă uşurinţă, dar se şi întăresc când omul devine obsesiv în anumite manifestări ale sale (gânduri, emoţii de orice fel, negative şi pozitive deopotrivă) care le creează. De aceea unele, la prima vedere, se pot confunda cu ceea ce numim cordonul astral. Dar cordonul astral are o constituţie extrem de compactă, chiar dacă este extrem de flexibil, care conferă cordonului o rezistenţă deosebit de mare, precum şi – prin structura sa interioară – posibilitatea de alungire până la limitele întregii galaxii pentru cei care au sarcini speciale în întreaga galaxie, sarcini de ajutători galactici. În asemenea cazuri (cam 8% din populaţia umană), sistemul corporal are în cuprinsul lui corpuri spirituale (grupul corpurilor spirituale: corpul spiritual (sau budhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic), corpul enesic şi corpul supra-enesic) cu o frecvenţă foarte înaltă a vibraţiei, care conferă corpului astral o rezistenţă deosebită, permiţând realizarea unor sarcini de foarte mare pătrundere, pe măsura experienţei pe care o au monadele secundare cărora li se repartizează asemenea sarcini. 

Astfel stând lucrurile, un cordon astral nu se va rupe niciodată sub puterea unor conjuncturi exterioare – spre deosebire de aţele, stringurile formate din obişnuinţe mental-emoţionale. Cordonul astral, chiar dacă are aparenţă de subţirime, nu este firav, nu este fragil, nu se rupe. Însă în perioada intrauterină există o perioadă în care el poate aduce fătului un grad avansat de fragilitate, însă toate structurile corporale şi de protecţie se întăresc rapid începând cu luna a doua şi total până spre luna a cincea. De aceea primele 5 luni de sarcină a mamei purtătoare sunt cele mai importante pentru făt, şi sunt necesare protecţii speciale ale mamei, pentru cordonul astral al fiecărui sistem corporal al copiilor ei potenţiali, indiferent de vârsta mamei. În acest fel, pe lângă liniştea şi echilibrul interior al mamei (şi emoţional, şi mental, şi fizic), ambele sisteme corporale (al fătului şi al mamei) sunt protejate de entităţile ajutătoare în limitele destinelor tuturor. Căci spiritele umane trebuie să înveţe să se protejeze singure, nu numai să aştepte protecţii divine – tocmai de aceea cuminţenia părinţilor este imperios necesară, alături de o libertate de trăire de care însă ei nu trebuie să profite. 

Pe de altă parte, această perioadă a primelor 5 luni de viaţă intrauterină era în antichitate prilej de acţiune pentru oameni care urmăreau slăbirea corpurilor copiilor conducătorilor nedoriţi de preoţii templelor egiptene (familiile regale ale duşmanilor lor). Cordonul copiilor nu era distrus, dar nici puterea mentală a preoţilor nu mai performa la nivele foarte înalte – deşi era suficient pentru a-şi pune planurile distructive în aplicare. Atacurile mentale asupra cordoanelor copiilor nenăscuţi conducea la instabilitatea emoţională avansată a acestora (stare de plâns compulsiv), la întreruperea odihnei, la obosirea întregului sistem care nu-şi mai putea recupera şi menţine la standarde optime vibraţia individuală. Îmbolnăvirea şi decesul survenea chiar în primii ani de viaţă ai urmaşilor vizaţi astfel. De aceea spiritele învaţă cum să se protejeze singure, protejându-şi astfel urmaşii (legendele şi chiar istoria scrisă menţionează fuga mamei de duşmani potenţiali, ascunderea în locuri tăinuite şi sub protecţia populaţiilor din jur prin activităţi zgomotoase şi puţin morale, care diminuau vibraţia locului şi tăinuiau în plus şi radiaţia spirituală puternică a copilului). 

În studiul următor vom discuta despre ieşirea temporară a corpului astral din sistemul corporal în vederea realizării călătoriilor astrale; deocamdată să înţelegem faptul că acest cordon astral este parte a sistemului de structuri ale canalului de destin: care este un canal protector ce nu poate fi distrus de nici o forţă de întrupare din acest univers, indiferent dacă ar fi fizică, astrală sau mentală – adică dacă ar fi dirijată din orice corp de manifestare umană planetară. Canalul de destin protejează întreg sistemul corporal cu toate structurile ajutătoare ale acestuia: toate la un loc şi fiecare în parte. Fiecare element corporal este protejat astfel de câte o structură a canalului de destin, iar cordonul astral este de asemenea parte din structurile sale: adică este constituit din energie fundamentală puternic compactizată, constituire pe care o pot realiza doar coordonatorii evoluţiilor fiecărui popor spiritual şi fiecărui spirit în parte, fiecărei monade din orice spirit şi monadelor individuale care evoluează şi ajută pe cei care au nevoie să fie ajutaţi. Fac această specificaţie ca să se înţeleagă clar că nimeni nu este înafara coordonărilor monadelor centrale care îndrumă, ajută şi creează condiţii pentru evoluţiile tuturor celor care se află în interiorul unui Centru de evoluţie.

De aceea am atras atenţia – şi o voi face ori de câte ori va veni vorba – asupra acestei confuzii de care se leagă frica de călătorii astrale, frica de rupere a cordonului astral sau chiar de inexistenţa acestuia. 

PRECIZĂRI ÎN PLUS DESPRE CORDONUL ASTRAL

IDEI PRINCIPALE
1. Despre puritatea structurilor: a corpurilor, câmpurilor protectoare şi hrănitoare ale corpurilor, ale plexurilor altor structuri corporale.
2. Dezamprentarea naturală:
– prin celulele planetare de autostabilizare vibraţională;
– prin activitatea corpului astral de recuperare a vibraţiei pierdute prin activităţile curente ale corpului fizic de manifestare. 


DISCUŢII
Încă o dată fac precizarea că deocamdată discutăm despre confuzii legate de informări care circulă pe internet, şi mai rar despre viziunile în sine sau moşteniri din patrimoniul cultural, spiritual al poporului nostru sau al altor popoare. Şi ele, astfel de informări cu caracter general creează emoţii sau pot declanşa alte viziuni, amintiri, cunoaşteri – în funcţie de vibraţia momentană a observatorului. Omul poate avea convingeri plăpânde asupra intuiţiilor sale sau asupra unor vise şi viziuni spontane în care nu a crezut; iar prin astfel de informări oricine poate fi convins că nu greşeşte, că nimic nu i-a fost iluzie sau boală (multe cazuri de aceast fel am întâlnit). Dar mă refer aici la buna credinţă, la buna intenţie, la sinceritatea celor pe care le simţim cu toţii, le expunem, le descriem ca fiind percepute. 

Istoria omenirii cuprinde însă şi intenţii de a se denatura adevărul – aşa cum am mai spus. Personal, eu aduc deseori exemplul bazoreliefurilor egiptene antice, făcute în aşa fel încât să inducă în eroare din anumite puncte de vedere: imaginile se referă la ceva – textele povestesc despre cu totul altceva. Preoţii templelor ajunseseră la un moment dat la concluzia că nu este bine să ucidă – aşa cum se procedase în timpurile anterioare – constructorii care realizau lucrări de bună calitate; de aceea explicaţiile la care aveau acces cuprindeau elemente inteligent combinate şi astfel foarte credibile. Desigur, nu mă îndoiesc că şi astăzi multe explicaţii date unor lucrări vechi au la bază deturnarea adevărului – mă refer la explicaţii legate de extratereştri în ceea ce se numeşte “Paleoastronautică”, nefiind neapărat şi cazul celor care preiau traduceri, adaptări, ci al celor care iniţiază asemenea explicaţii. 

Dar să continuăm tema legată de cordonul astral.
Când discutăm despre puritatea corporalităţii de întrupare, să avem în vedere două aspecte:
– puritatea corpurilor: fără canale blocate, astfel încât interstiţiul funcţionează fără blocaje, realizând schimburile de energii şi materii în mod continuu, neîntrerupt. Discutăm despre canalele de circulaţie a fluxurilor prin interiorul masei corporale (asemănătoare cu vasele de sânge ale corpului fizic) şi nu despre plexuri, căci plexurile nu pot fi blocate, ci doar îngustate: elasticitatea ţesuturilor poate fi diminuată în cazul blocajelor canalelor interioare şi astfel plexurile se îngustează şi pierd mişcarea lor fluidă în ritmurile respiraţiei spirituale;
– puritatea câmpurilor concentrate în jurul corpurilor: fără fluxuri cu vibraţie joasă, înafara celor care sunt atrase în bloc de fluxurile cu vibraţie înaltă. Cu cât corpul are mai multe blocaje (canale cu fluxuri care nu se mai pot evacua uşor, fluid, din cauza vibraţiilor scăzute) cu atât vibraţia lui se va diminua şi va atrage fluxuri energo-materiale cu vibraţie mai joasă: puritatea câmpurilor constă în lipsa acestor floxuri cu vibraţie joasă, în care fuioarele de filamente cu vibraţie joasă atrag la rândul lor fluxuri cu vibraţie încă şi mai joasă. Dar totul este relativ în mişcările fuioarelor care formează un flux bogat: cu cât fluxurile atrase de fiecare corp au o vibraţie mai înaltă – după vibraţia corpului fără blocaje – cu atât cele mai joase vibraţii ale fuioarelor atrase de fluxurile intrate în câmp sunt mai înalte, chiar dacă sunt cele mai joase atrase de fuioarele cu vibraţia cea mai înaltă. 

Să ne întoarcem la puritatea, la curăţenia cordonului astral: aduc în faţă un lucru care se referă la plexuri (chakre) şi subplexuri – dar explicaţia este necesar a se extinde şi asupra cordoanelor, canalelor la care am făcut referire până acum: canalul de universalizare, cel de împământare, precum şi canalul, cordonul astral, de legătură permanentă a corpului astral cu restul sistemului corporal rămas pe planetă (în locul de trai, în stare de somn sau de relaxare profundă). 

De loc întâmplător, literatura orientală asemănă plexul (chakra) cu un lotus, iar canalele interioare cu petalele de lotus. Corespondentul european al lotusului este nufărul; puţin ştiu că structura petalelor (dar şi a celorlalte părţi ale plantei) nu permite lipirea impurităţilor (adică de materii străine, de fapt) de părţile plantei şi astfel aspectul este de floare mereu curată, pură. Într-adevăr aşa şi este în cazul plexurilor şi subplexurilor, ele (alături de canalele şi cordoanele corpurilor fluidice) se prezintă la fel: indiferent de starea mediului – dar şi de vibraţiile care vin din jur – ele sunt mereu curate, cu structuri pe care nu rămân şi nu se acumulează impurităţi, chiar dacă fluxurile cărora le asigură circulaţiile sunt mereu amprentate (popular: murdare, impure) de mediul pe care îl străbat. Impurităţi le numim noi – dar de fapt sunt pur şi simplu materii normale din mediul înconjurător, care se prind sau nu, rămân sau nu pe părţile corporale: totul în funcţie de necesităţile evoluţiilor spiritelor care susţin corporalităţile. 

Să nu uităm niciodată că, vorbind despre plexuri, ele nu se blochează propriu-zis (nu se “umplu” cu materii dense); ele atrag, şi asigură circulaţia normală a fluxurilor energo-materiale atrase, dar dacă corpurile de care aparţin au părţi blocate – canale de evacuare a fluxurilor consumate, alte structuri interioare şi interstiţiul corpului, atunci interstiţiul îngustează spaţiul de dilatare al plexurilor, subplexurilor, precum şi canalele interioare care se deschid în interstiţiu, ca şi porii interstiţiului: şi numim acest proces “blocaj”. Totul însă se deblochează în mod natural în perioadele anuale, cu vibraţie foarte înaltă ale planetei, chiar dacă omul nu este conştient de acest lucru şi nu lucrează cu el însuşi pentru deblocare. De asemenea, este necesar să înţelegem că atunci când este în diminuare în perioade mari de timp, vibraţia medie planetară determină restrângerea activităţii plexurilor tuturor vieţuitoarelor de pe planetă, pentru ca ele să beneficieze de o energizare mai redusă când vibraţia fluxurilor energo-materiale scade mult. Acest proces durează până când coodonatorii evoluţiilor noastre schimbă sensul vibraţiei zonale, aprovizionând zona universului cu fluxuri energo-materiale noi, proaspete, pentru ca acţiunile noastre de vibraţie scăzută să nu se consolideze mai mult decât este necesară învăţătura de apărare sau de dezvoltare a curajului într-o astfel de lume. 

Cu toate că nu este sub nici o formă de încurajat comportamentul uman din ultimele milenii, este neapărat de precizat faptul că diminuarea drastică a vibraţiei medii planetare nu a avut loc din vina omenirii (se va urmări studiul “Variaţia vibraţiei medii zonale”) aşa cum se crede de multe ori. Iar diminuarea activităţii plexurilor, subplexurilor şi canalelor corpurilor fluidice ale tuturor vieţuitoarelor de pe planetă a fost un aspect dictat de necesităţile evoluţiei spiritelor care sunt acum, în această perioadă întrupate pe Pământ: a fost o urmare a funcţionării normale a corpurilor matriceale din sistemele noastre corporale – cu variaţii pentru fiecare specie de vieţuitoare în parte, în fiecare etapă planetară. 

Nu ne oprim încă din studiile privind cordonul astral – cu asemenea ocazii un studiu mai aprofundat ne orientează într-o serie practic fără sfârşit de cunoaşteri, de înţelegeri. 

DESPRE CORDONUL “DE ARGINT”: CORDONUL CARE LEAGĂ CORPUL ASTRAL AFLAT ÎN DEPLASARE (CĂLĂTORIE) ASTRALĂ DE RESTUL SISTEMULUI CORPORAL

IDEI PRINCIPALE
1. Ce sunt canalele şi ce sunt cordoanele corpurilor fluidice.
2. Ce nu este un cordon astral: nu este un plex de corp fluidic, nu este canal de universalizare (care este parte componentă a plexului coroanei), nici canal de împământare (care este parte componentă a plexului rădăcinii). 
3. Despre puritatea cordonului astral: amprentările normale ale cordonului astral şi eliberarea de amprente prin trăiri echilibrate. 

DETALII:

Se poate studia, spre înţelegere extinsă, termenul de dicţionar Plexuri ale corpurilor fluidice :

PLEXURI ALE CORPURILOR FLUIDICE (1)  

PLEXURI ALE CORPURILOR FLUIDICE (2)  

PLEXURI ALE CORPURILOR FLUIDICE (3) 

CÂTEVA CUVINTE DESPRE CANALE ŞI CORDOANE (CORZI) ALE CORPURILOR FLUIDICE

Tema legată de cordoane ca structuri ale corpurilor noastre fluidice – mai ales cel care ţine legat corpul astral, aflat în deplasare, de restul sistemului corporal (rămas la punct fix în locul unde se află corpul fizic) – este o temă complexă şi va face obiectul unor dezbateri viitoare mai ample. Referitor la acest subiect, încredinţările unora, răspândite mai ales prin intermediul internetului, ţin de frici legate de ruperea cordonului – dar şi de necunoaşterea existenţei lui, crezându-se că “decorporalizarea” ar însemna pierderea legăturii cu corpul fizic şi moartea totală a spiritului. De unde şi îndepărtarea cu groază chiar şi de citirea unor informaţii legate de aceste fenomene, de călătorii astrale conştiente în general, mai ales după răspândirea pe forumuri de religie a multor informaţii date drept certe cum că aceasta ar fi una dintre pedepsele divine pentru încercarea de a pătrunde “misterele” lui Dumnezeu – din moment ce scrierile religioase nu le abordează direct. Nu este singura confuzie de acest fel, şi una dintre rădăcinile pe care se bazează unele scrieri religioase se leagă de practici ale preoţilor din antichitate, care cunoşteau şi practicau curent cunoaşterea astrală, atacând cu forţele lor dezvoltate după iniţieri şi planuri ascunse, cordoanele astrale ale moştenitorilor nou-născuţi ai regilor ţărilor care li se împotriveau. Dar despre aceste practici vom mai discuta: oricum ele nu aveau puterea de a distruge complet cordoanele de susţinere ale corpurilor astrale ale oamenilor aflaţi în somn. Starea de somn înseamnă de fapt detaşarea spontană a corpului astral pentru diverse acţiuni: în primul rând odihna spiritelor (ale tuturor vieţuitoarelor de altfel, nu numai ale oamenilor) de folosire a corpului fizic, folosire foarte obositoare – dar folositoare evoluţiilor noastre. Ceea ce se obţinea prin atacuri de acest fel era o slăbire a cordonului astral, ceea ce conducea la slăbirea sănătăţii omului, prin lipsa unui somn de calitate, şi decesul până la anii maturităţii. 

Dar vorba cuiva: nu mai suntem în antichitate, când forţele spirituale aveau vibraţia cea mai joasă, conducând la manifestări mult mai acute chiar decât în zilele noastre. Azi credem – din neştiinţă – că se petrec cele mai abominabile manifestări umane, încredinţare care nu este însă corectă – ceea ce nu înseamnă că nu ar fi de contestat. Toate trebuiesc cunoscute la justa lor valoare, nu numai pentru ca noi să scăpăm de frici, dar şi pentru a cunoaşte adevăruri pe care istoria nu le-a consemnat, din motive lesne de înţeles. 

Nici explicaţia că moartea unui om poate surveni în timpul nopţii prin ruperea cordonului astral nu este de loc corectă. Decesul poate surveni din cauza defectelor corpului fizic (cerebrale, cardiace), iar desprinderea totală a corpului astral, cu cordonul său cu tot este o parte implicită în orice deces: prin retragerea radiaţiei spirituale din corporalitatea care are vibraţia cea mai joasă: corpul fizic şi corpul dublu-eteric, cu greutatea cea mai mare de menţinere în forţele spirituale a unor structuri nefuncţionale. 

Vom mai discuta şi despre alte aspecte pe care le-am întâlnit pe internet.

Astfel încât, cunoscând felul în care se constituie corporalitatea noastră şi felul în care ea funcţionează de-a lungul vieţii, călătoriile astrale conştiente se pot derula cu aceeaşi precizie şi siguranţă ca orice alt fel de funcţionare conştientă a omului: conştientizarea respiraţiei, menţinerea întrupatului în stare de mers, de staţionare, de hrănire, de comunicare, etc. Toate pot fi realizate în mod conştient – nu conştient numai de plăcerea pe care o avem (cum se petrec lucrurile de multe ori), ci de derularea procesului în sine. Şi din fiecare în parte se pot învăţa mult mai multe – despre noi înşine în primul rând – decât credem derulându-le conştienţi numai de plăcerile sau neplăcerile lumii în care trăim. Dar aceasta este altă poveste, pentru alte situaţii. 

De asemenea, se poate atrage atenţia asupra faptului că el nu este nici o prelungire a plexului frunţii (Ajna) – cum de altfel nu este nici în prelungirea vreunui alt plex, şi astfel nu ţine strict doar de dezvoltarea lui, în mod particular doar pentru cei “aleşi”, în mod ascuns şi miraculos, de către Dumnezeu. Unele structuri ale plexurilor corpurilor fluidice pot fi asemănătoare cu cordonul astral, structuri care se află în mijlocul oricărui plex – fapt care conduce la astfel de confuzii; de altfel mulţi oameni au vederea interioară bine dezvoltată, dar interpretările pe care le dau celor vizualizate bine astfel sunt preluate după confuzii vechi sau după induceri în eroare tot vechi, moştenite de societate din ultimele milenii anterioare.

În mod asemănător se poate discuta despre canalul de universalizare şi canalul de împământare  : două canale care sunt în prelungirea canalului central al sistemului corporal, în linii mari cu acelaşi fel de structură, deşi au particularităţile lor proprii şi de structură, şi de funcţiune, diferite de canalul central şi de alte structuri de aceeaşi natură. 

Am folosit şi eu, pentru uşurarea înţelegerii, exprimarea “cordon” – dar de fapt el nu are propriu zis o structură de cordon, ci de canal:

– un canal este o structură singulară prin care circulă fluxuri energo-materiale cu vibraţii foarte apropiate, care fac parte din acelaşi set de vibraţii locale – parte a unui set şi mai cuprinzător de vibraţii stelar-galactice;

– un cordon este o structură complexă, formată din mai multe canale concentrice distincte, fiecare în parte având o vibraţie individuală diferită de a celorlalte şi procesând fluxuri energo-materiale cu vibraţii care fac parte din acelaşi set cu canalul prin care circulă. Cu referire la subiectul nostru, cordonul ca formă are o desfăşurare exterioară corpului – de aceea este numit de obicei cordon – dar el este retractabil: adică se poate desfăşura şi se poate retrage în structura de care aparţine, aşadar nu rămâne liber înafara corpului astral, atunci când acesta din urmă se reintegrează sistemului corporal de care aparţine. 

De altfel acest cordon are o structură mult mai complexă decât pare la prima vedere. El nu este format din canale concentrice interioare, ci are doar două canale alăturate care funcţionează în două vibraţii: maxime pentru setul de vibraţii al corpului de care aparţine (corpul astral în cazul nostru) şi minime pentru acelaşi set de vibraţii. În acest fel, el aprovizionează în plus corpul astral aflat în deplasare şi cu fluxuri cu vibraţii aflate dincolo de vibraţia medie care îi trebuie pentru desfăşurarea în bune condiţii a sarcinilor pe care le are. 

Să-l numim şi noi în continuare cordon, dar să reţinem că, la un moment dat al studiilor de profunzime, ne este necesar să ştim, şi să folosim denumiri cât mai corecte. Nici eu nu am ştiu la început asemenea deosebiri şi nici nu mi-au atras atenţia ajutătorii mei astrali, care urmăresc să mă lase să descopăr singură, în cadrul studiilor, diversele confuzii pe care le-am preluat şi le duc mai departe; doar dacă ei văd că nu mă sesizez un timp mai îndelungat, mă canalizează către înţelegere sau îmi atrag atenţia în mod expres asupra deosebirilor, subliniind confuziile. Tocmai de aceea am considerat că e bine să trec în revistă aceste deosebiri, cărora le voi acorda un spaţiu lărgit cândva: despre plexuri şi complexitatea lor specială, despre corzile galactice şi zonale (şi inter-zonale) unde procesele de creştere şi de modificare sunt deosebit de complexe şi putem înţelege pe larg o serie întreagă de fenomene cosmice. 

DESPRE PURITATEA CORDONULUI ASTRAL

O idee care apare destul de des este aceea potrivit căreia cordonul astral (să nu mai folosim metafora: cordonul de argint) ar fi impur, iar din această cauză uneori s-ar percepe mediul înconjurător ca prin ceaţă, tern, fără coloratura care se poate percepe alteori. 

În primul rând canalele şi cordoanele nu au senzori de percepţie şi nici structuri de emisie. Vom reveni asupra acestei idei.

În al doilea rând, am explicat din ce cauză apar aceste două feluri de percepţie, în art. “ Prima mea ieşire spontană în astral ” punctul: În continuare: diverse analize (1). Pe scurt, o asemenea diferenţă apare datorită faptului că în apropiere de sistemul corporal lăsat în relaxare: în mediul planetar şi în sistemul nostru stelar, mediul cosmic se percepe şi cu senzorii corpului mental – puternici dar numai pe spaţii restrânse, şi cu senzorii corpului astral – mai slabi, dar şi ei puternici în interiorul sistemului nostru stelar. Radiaţia mentală este însă mult mai scurtă decât cea astrală, astfel încât, la distanţe mai lungi rămân în funcţiune numai senzorii corpului astral; ei oferă percepţii bune în profunzimea spaţiului şi a structurilor cercetate, dar percepţia în sine devine mai înceţoşată, mai puţin colorată, iar sunetele devin mai rare şi uşor deformate (mai groase şi mai prelungi). 

O asemenea percepţie nu se datorează aşadar neputinţei de a percepe structurile: ele se percep, în toată bogăţia, varietatea lor – dar explicaţia înceţoşării imaginii derivă din altă greutate de percepţie. Pe Pământ, întrupatul este obişnuit cu diferite structuri (planeta, vieţuitoarele ei, creaţiile materiale ale sale şi ale semenilor) din materii cu anumite nivele de vibraţie. Percepţiile la distanţă se confruntă cu structuri constituite din materii care au vibraţii cu care spiritul nu este obişnuit în mod curent, şi în general spiritele umane nu au foarte mare experienţă de călătorie astrală cu pornire din planete cu vibraţie foarte joasă, cum este Pământul. Dar strângem experienţă! Trecerea de la un nivel mediu de vibraţie (al Pământului, de exemplu) la un alt nivel de vibraţie (al altor sisteme stelare din galaxie) se face mai greu la început, din vibraţiile de pe planeta de bază, dacă sunt joase şi mai sunt şi în variaţie puternică, aşa cum este cazul actual al Pământului. Desigur, lipsa unor energizări din cauza unor blocaje în oricare din corpurile fluidice sau oboseala cronică a creierului corpului fizic pot duce la slăbiri ale puterii de percepţie sau procesare a percepţiilor care vor da sau nu imagini corecte. Cercetătorul trebuie să ţină cont de toate aceste aspecte pentru percepţii de înaltă acuitate, fidelitate. Căci spiritul/monada este de fapt observatorul, iar corporalitatea de întrupare este sistemul de unelte care îi permite desfăşurarea destinului în condiţiile planetare şi cosmice locale. 

Dar nu este vorba despre a fi sau anu fi pur cordonul, căci senzorii nu sunt în vârful sau în lungul/interiorul cordonului. Cordonul transmite vibraţiile către corp, cordonul asigură energizarea permanentă a corpului în deplasarea sa, iar impurităţile provenite din diverse aspecte ale funcţionării corpului cu toate structurile lui au un regim normal existenţial, pe care îl vom dezbate în continuare. 

Însă trebuie să acceptăm, să înţelegem că monada este aceea care percepe mediul înconjurător. Structurile corporale sunt ajutătoare pentru razele, seturile şi subseturile de raze din radiaţia sa totală, le canalizează şi astfel monada învaţă treptat să le folosească: mai întâi prin astfel de structuri, apoi fără ele, după ce mişcările şi activităţile derulate prin intermediul lor ajung să fie consolidate, formând obişnuinţe puternice, flexibile, formând abilităţi, formând experienţa sa generală de manifestare. Pe lângă rolul de formare a abilităţii de a ne îndrepta razele drept acolo unde dorim şi astfel să desfăşurăm acţiuni direct cu ele, până când percepţiile monadei ating o fineţe pătrunzătoare, structurile corporale, întreaga lume corporală măreşte – ca un microscop, ca o lunetă – toate ţelurile simţirilor sale. Corpurile sunt unelte de amplificare a stimulilor din medii de trai extrem de complexe şi în acelaşi timp unelte de amplificare a înţelegerilor pentru monada aflată la începuturile trăirilor ei. Astfel ea se obişnuieşte cu percepţiile, cu strângerea de informaţii din acest mediu extrem de complex – dar şi extrem de variabil în toate aspectele sale existenţiale; se obişnuieşte să le proceseze: să le analizeze, apoi să tragă concluzii, să-şi adapteze experienţa proprie anterioară şi să pună totul în aplicare. Evoluţiile îi pun la dispoziţie aşadar astfel de ajutoare corporale, apoi direct, treptat, fără ajutorul lor. 

Pe de altă parte, cei care au antrenată obişnuinţa vederii mental-astrale, au sesizat un fenomen care apare şi de care se leagă multe confuzii, fără o cunoaştere prealabilă a funcţionării cordoanelor corpurilor întrupaţilor, dar şi fără o cunoaştere a corzilor galactice: care fac parte din matricea de formare a galaxiilor şi, fiind mult mai groase, în reţele extinse, pot fi văzute şi înţelese mai clar prin călătorie astrală, cu toată fenomenologia extinsă a constituirii şi funcţiunilor lor. Fără a cunoaşte confuziile care se pot naşte, ei percep părticele materiale care se acumulează pe corzi, apoi se desprind – mai repede sau mai lent – ca nişte cojiţe, ducând la ideea de impurităţi. Iar omul fiind considerat... fiinţă impură (din ştiinţele şi religiile dogmatice ale societăţilor contemporane) asocierea, de multe ori neconştientizată, conduce la încredinţarea că acest cordon este cauza unor percepţii neclare, confuze, înceţoşate. Lucru care nu este adevărat, iar cunoaşterea evoluţiilor spirituale conduce la înţelegerea faptului că şi în condiţiile unor blocaje inerente ale corporalităţii de întrupare, puterea de percepere rămâne la nivel ridicat; iar decodificarea informaţiilor poate avea loc în continuare dacă experienţa spiritului este mare, întrupatul putând trage concluzii bune din orice fel de percepţii care se asociază cu o intuiţie şi clar-intuiţie corectă, ambele feluri de informare funcţionând împletit şi oferind cercetătorului tot ce-i trebuie pentru realizarea destinului său. 

Când vom discuta despre corzile matricei galactice percepute în deplasările astrale, se vor înţelege încă şi mai bine, mai profund, asemenea aspecte existenţiale ale corporalităţii în derularea destinului nostru pe o planetă cum este Pământul. 

Deocamdată să ne oprim la cordonul corpului astral, să spunem doar că el nu este o parte impură a corpului, ci este vorba espre cu totul altceva:

1. Este vorba despre eliberarea absolut normală a unor fluxuri compactizate din structura interioară a cordonului, care au hrănit, vitalizat cordonul: asemenea fluxuri şi-au lăsat o parte din energia superficială a filamentelor care le compun în structura de care s-au desprins, după ce au energizat-o, vitalizat-o. Ele provin din materiile cordonului propriu zis – nu din corpul astral: mulţi cred că sunt astfel de fluxuri cu energie consumată care s-ar elimina prin cordon, ca printr-un intestin. Dar cordonul este tot atât de material ca şi corpul, funcţionând pe baza aceloraşi principii. Filamentele cu vibraţia diminuată se eliberează direct în spaţiu, şi din corpul astral, şi din cordonul astral, unde sunt atrase de fluxurile aflate în circulaţie cosmică, intrând imediat în componenţa fluxurilor energo-materiale care se află în circulaţie cosmică permanentă.

Circulaţia normală a fluxurilor energo-materiale care circulă prin toate structurile corporale, deci şi prin astfel de cordoane, presupune ca partea cea mai însemnată a fluxurilor să circule prin înaintare, prin difuzie, prin materia care formează grosimea canalului, împingând fluxurile consumate spre exterior, spre eliberare; şi astfel observatorul poate percepe mişcarea aceasta a fluxurilor în eliberare, care acum au o vibraţie mai mică decât a cordonului energizat, eliberare care se face prin porii lui. Fluxurile au vibraţii apropiate – dar nu identice, de aceea filamentele se acumulează puţin sub formă de pojghiţe, care se eliberează împinse de cele care vin mereu în urma lor. Necunoaşterea acestor procese normale conduce la astfel de confuzii.

2. Pe de altă parte, sunt şi amprente normale ale mediului în care se desfăşoară deplasarea corpului astral, iar această amprentare este binevenită în orice împrejurare, căci ea ne ţine mereu în tangenţă cu universul în care trăim, ne obişnuieşte cu felurile de energii şi materii circulante înafara planetei, care vor intra treptat, în timp, în circuitul interior al fluxurilor care hrănesc planeta şi apoi şi corpurile noastre: pe măsură ce schimbările din cosmos ajung pas cu pas în atmosfera planetei, apoi în câmpurile corpurilor noastre şi apoi imediat chiar în interiorul corpurilor noastre. Este o formă de adaptare prealabilă cu care ne confruntăm permanent, de fiecare dată când dormim, când corpul nostru astral se deplasează automat în locurile proprii de autostabilizare vibraţională. Când efectuăm în mod conştient asemenea deplasări, călătorii astrale, perceperea unui asemenea fenomen provoacă frică la începutul conştientizărilor noastre de tot felul – dar să nu uităm că nimic din ceea ce există nu este altceva decât o îmbogăţire de experienţă; prin existenţa fiecărui element în parte, prin asocieri şi disocieri, experienţa noastră devine din ce în ce mai compelxă, formând şi diversificând flexibilitatea noastră – lucru care poate repede deveni baza altor multe experienţe viitoare.

În mod natural, amprentele sunt bucăţele fine de filamente de materii compacte din mediul de trai, provenite din circulaţiile fluxurilorenergo-materiale din aerul planetar ori din câmpurile altor corpuri, ale altor vieţuitoare din jur. Gândurile şi emoţiile puternice ale vieţuitoarelor, mai ales ale oamenilor – care le amplifică ca urmare a unei experienţe de viaţă (cu cele negative şi cu cele pozitive deopotrivă) – sunt forme de radiaţie care se împrăştie rapid, cu putere, care atrag în drumul lor tot filamente din circulaţii şi din câmpurile altor vieţuitoare planetare (de aceea şi animalele devin agresive în astfel de cazuri); ele lipesc părticele de câmp propriu sau fluxuri pe care le compactizează în drumul lor (ca un buldozer care împinge materii: pământ, zăpadă) şi le împrăştie cu putere peste tot, nu numai în câmpurile celor ce fac obiectivul gândurilor, emoţiilor proprii. 

Eliberarea de amprente se realizează prin:

– activităţi calme, echilibrate, cu vibraţie înaltă: gânduri, emoţii line curente: nu numai după altele agresive, tulburătoare, ci ca regulă în trăirile noastre curente: iubitoare, tolerante, pline de încredere, acceptări ale celor din jur chiar dacă nu sunt de urmat – dar nici de agresat, căci nu fac decât să le întărească şi să reobişnuiască întrupatul cu astfel de manifestări de a căror obişnuinţă scăpase anterior. Mai sunt de asemenea manifestări care pot dezamprenta considerabil, cu efecte pe termen lung: mila şi compasiunea, în aspectul lor pozitiv, nu dispreţuitor – mulţi confundă un aspect pozitiv cu unul negativ chiar şi în cazul sentimentelor frumoase, asociindu-le cu slăbiciune de caracter;

– un mediu curat de trai curent (deci păstrarea permanentă a curăţeniei, nu numai din când în când), bine aerisit, natural, la fel şi un somn odihnitor pentru recuperarea vibraţiei medii personale; hrană naturală din pământuri naturale (pe cât posibil nu din culturi hidroponice). Toate la un loc formează o odihnă activă cu frecvenţe înalte de vibraţie, realizează forme de degajare a câmpurilor şi prin respiraţia naturală A MONADEI (foarte mare atenţie la acest aspect): de aceea discutăm despre trăirile monadei, care sunt doar facilitate prin accente de corporalitate de întrupare. 

Prin porii interfeţei canalului cu mediul înconjurător are astfel loc o circulaţie liberă a fluxurilor, mai ales a celor consumate, care nu se mai acumulează în cojiţe, ci se desprind fără întrerupere, permanent, ca un nor de particule. La fel ca şi celulele consumate (“moarte”) ale corpului fizic, cu a căror existenţă ne-am obişnuit, o vedem în lumina puternică a soarelui. 

Desigur, este de discutat şi tematica blocajelor interioare ale structurilor care permit circulaţia fluxurilor energo-materiale în interiorul corpurilor fluidice – la fel ca şi în interiorul organelor corpului fizic. Dar chiar dacă asemenea blocaje încetinesc activităţile de amprentare/dezamprentare, ele nu ordonează în principal fenomenologia ca atare. Este de dorit o circulaţie normală, echilibrată, a fluxurilor prin toate plexurile, subplexurile şi canalele corpurilor fluidice: prin interiorul corpurilor şi la nivelul interstiţiilor  . 

Este dorit să se cunoască însă faptul că în primul rând corpul astral şi corpul mental sunt primele care se “curăţă”, se deblochează în fiecare proces de somn în primul rând, atunci când are loc echilibrarea vibraţiei proprii prin autostabilizare vibraţională. De asemenea, o echilibrare diurnă – adică în stare de veghe – a corporalităţii noastre, mai ales la corpurile cu vibraţie naturală joasă (corpul dublu eteric şi corpul fizic) are loc prin trecerea noastră prin şirurile de celule de stabilizare vibraţională ; dar o astfel de echilibrare vibraţională este condiţionată – în zilele noastre – de mersul natural relaxat prin natură. Dacă ne gândim la faptul că celule de stabilizare vibraţională sunt peste tot, inclusiv în oraşe, să adăugăm faptul că vibraţia citadină (trafic, industrie, muzică, comunicare şi relaţionare între oameni) estompează mult efectul radiant al celulelor de stabilizare vibraţională asupra tuturor vieţuitoarelor, de aceea mersul natural, pe jos (care beneficiază şi de o împământare sănătoasă) care se face mai ales prin parcuri, prin zone naturale întinse, conduc toate la deblocări şi dezamprentări ale sistemelor noastre corporale.

Toate sunt experienţe care ne îmbogăţesc cu cea mai sigură bogăţie din lume: aceea a trăirilor care formează experienţa noastră spirituală eternă.