„Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă a căuta tărâmuri noi, ci a vedea cu ochi noi”... (Marcel Proust)

vineri, 24 martie 2017

DE CE NU PUTEM FACE TOŢI ÎNCĂ CĂLĂTORII ASTRALE (2)

Să precizăm din nou că discutăm despre călătorii astrale conştiente, dorite şi urmărite cu atenţie – şi nu despre starea naturală de somn adânc, care reprezintă ieşirea corpului astral din sistemul corporal, cu păstrarea legăturii indestructibile că acesta, şi deplasarea normală a corpului astral pentru autostabilizare vibraţională, în structurile planetare de autostabilizare vibraţională. Diferenţa dintre ele constă în faptul că oricum corpul astral îşi face datoria de recuperare a vibraţiei medii personale, pierdută în timpul activităţilor curente cu corpul fizic, dar pentru a efectua călătorii astrale conştiente, dorite, în orice moment al vieţii, având o vibraţie personală normală, este nevoie de un complex de condiţii din care unii dintre noi – deşi îşi doresc mult să trăiască asemenea experienţe – nu le pot realiza din două motive principale:
1. Călătoriile astrale conştiente nu fac parte din setul sarcinilor curente ale destinului în curs;
2. Există deficienţe ale sistemului corporal care împiedică corpul fizic:
– să decodifice percepţiile astrale în felul necesitat prin conştientizare, cu urmărire atentă a derulării (în acest caz omul adoarme pur şi simplu), prin intermediul activităţilor cerebrale; deficienţe de acest fel nu sunt blocaje ale structurilor corpurilor fluidice care se pod debloca oricând, dar şi asemenea deficienţe uneori se pot remedia în timp, odată cu creşterea naturală a vibraţiei planetare;
– corpul fizic să nu primească suficientă energie pentru susţinerea şi urmărirea unei activităţi coerente, care implică atenţie, putere de concentrare asupra unui subiect pe un termen suficient de lung pentru a înţelege desfăşurarea activităţii astrale. 
Deşi în mod logic al doilea motiv – deficienţele corporale de orice fel – ar putea fi mijloc de împlinire pentru primul punct, totuşi sunt cazuri în care călătoriile astrale cu un grad înaintat de conştientizare pot fi sarcini de destin, dar se realizează numai prin somn cu vise. Este unul dintre cazurile care au stat la baza unor seriale TV: omul aşteaptă să doarmă, să „primească vise” – adică îndrumări, atenţionări, „călătorii” împreună (prin puterea) ajutătorilor astrali personali (popular: îngeri personali). Şi acest aspect poate fi planificat, pentru întărirea conştienţei relaţiei omului cu entităţile sale astrale ajutătoare: ori pentru a diminua stresul realizării individuale a deplasărilor astrale la început, ori a orgoliului de a realiza singur asemenea sarcini. 
Să mai adaug ceva, care poate să schimbe necesităţile de manifestare din derularea unui destin: evoluţiile progresive nu pot fi separate de cele regresive, nu pot înainta fără ele, dar la primele desfăşurări sunt flexibile în realizarea sarcinilor de destin datorită greutăţilor de readaptare ale spiritelor la viaţa dusă în vibraţii joase. Ceea ce însă nu se petrece în evoluţiile progresive, unde există şi timp suficient, şi condiţii optime, şi ajutători-conducători puternici, avansaţi în evoluţii şi buni cunoscători ai tuturor posibilităţilor locale. Evoluţiile progresive constituie cca. 99% din evoluţiile primare (călătoriile regresive fiind foarte rare la începutul evoluţiilor primare, cazul majorităţii spiritelor umane aflate acum pe Pământ), de aceea în mod constant se confundă şi se răspândeşte ideea că stăm pe o planetă până când realizăm toate sarcinile în mod ideal. În cele mai multe cicluri de vieţi, în evoluţiile noastre progresive, acolo unde numim „acasă”, lumea tipică, cu evoluţii tipice, merge după asemenea principii. Rar – în călătoriile regresive – trăim pentru scurte perioade în lumi atipice, cu populaţii atipice, cu societăţi atipice: pentru a ne obişnui cu orice fel de locuri, de societăţi – de schimbări rapide astfel încât schimbările în sine să nu ne fie vreo problemă, străinii (spirite străine de grupurile noastre obişnuite cu care venim în contact dorit sau nedorit) să nu ne mai mire, să nu ne mai simţim agresaţi şi, astfel reactivi în faţa altora. În asemenea situaţii, aşa cum trăim în prezent pe Pământ, vibraţia joasă, de mult timp neobişnuită pentru majoritatea spiritelor umane, ne păcăleşte în intuiţiile noastre şi confundăm obişnuinţele noastre – evoluţiile progresive – cu cele mai rare, cele regresive. Astfel se petrec lucrurile până când căpătăm experienţă: totul ne este greu de acceptat în astfel de începuturi, dar avem în faţă o eternitate pentru a evolua în acest fel, cu toţii împreună, cu toţii ajutând la rândul nostru noi generaţii de evoluanţi, să ajungă la fel ca noi. 
Evoluţiile aşadar pot accepta flexibilităţi, aşa cum scriam mai sus, şi dintr-un alt punct de vedere: dintr-un spirit toate monadele au acelaşi tip de sarcini – unele monade le desfăşoară în condiţii mai dure, agresive, altele în condiţii echilibrate pentru aceeaşi perioadă de întrupare. De aceea – ceea ce nu pot face complet unii fraţi de spirit – fac ceilalţi şi se vor ajuta reciproc mai departe. Înţelegerea acestui aspect a condus unele religii la a renunţa la explicaţii complexe privind frăţiile de spirit, negând reîntruparea, ca bază pentru alte multe explicaţii care să susţină o unică întrupare pentru eternitate. 
De asemenea, dacă călătoriile regresive sunt foarte rare la începutul evoluţiilor primare – ele vor deveni tot mai dese pe măsura înaintării în evoluţii, pe măsura obişnuirii cu diferenţe mari de vibraţii, până când în ultimele forme de evoluţii primare (întrupările comune de tip planetă, stea şi galaxie) devin formă de evoluţie constantă individuală între două întrupări comune, pentru ca spiritele să nu-şi piardă obişnuinţa întrupărilor individuale: intervalul dintre două întrupări comune este acoperit de o serie întreagă de călătorii regresive, în care spiritele galactice sunt ajutători de nădejde peste tot în univers. Apoi, în evoluţiile secundare, diferenţele de vibraţie devin din ce în ce mai mari: de la un univers (Universul Secundar) la altul (Universul Primar), cu toate întrupările în calitate de ajutători specializaţi: secundarii se întrupează în special în locurile cele mai dificile pentru spiritele primare şi le însoţesc în cele mai dificile situaţii – călătoriile regresive la începutul derulărilor lor. Cu aceste prilejuri şi secundarii îşi îmbogăţesc experienţa totală – preluând noi variante de manifestare de la primari şi de la alţi secundari, cu un schimb de experienţă reciproc deosebit de complex: cu toate seturile de raze din radiaţia lor totală – vechi şi nou-dezvoltate deopotrivă. 
Iată aşadar că avem posibilităţi nelimitate să ne rafinăm în eternitate manifestările, cu scop permanent de protejare a vieţii universale şi a respectului pentru fiecare manifestare de viaţă, oriunde ar fi ea întâlnită şi sub orice formă. Aşadar, nu este o pierdere pentru că în această perioadă petrecută pe Pământ nu ajungem cu toţii la cercetare prin călătorii astrale, dar pentru cei care simt nevoia de informare cei care au în destin, şi ajung la realizări de acest fel, trebuie să ofere rezultatele experienţelor lor şi celorlalţi semeni, împletindu-şi astfel şi destinele, dar şi înţelegerile proprii: prin cercetări suplimentare sub impulsul întrebărilor venite de la cei interesaţi. 
Să detaliem în continuare al doilea element care influenţează puterea noastră de a face călătorii astrale conştiente: degradările, defectele sistemelor noastre corporale. 
Deşi prost înţeles până acum (şi nu este de loc sigur că prea multe segmente de populaţie a înţeles schimbarea de paradigmă – concepţie, model, învăţătură), corpul fizic a fost dispreţuit permanent ca fiind o ustensilă de „cădere în păcat”. Azi învăţăm (desigur: doar dacă dorim) să ne iubim corpul (dar să nu cădem în narcisism), să-l îngrijim încă dinainte de a-l simţi degradat, bolnav. Dar este nevoie să mai conştientizăm şi faptul că între necesităţile evoluţiilor noastre şi defectele corporale există o legătură directă: fiecare spirit uman îşi alege părinţii pentru fiecare întrupare cu corp fizic de manifestare, conştientizând perfect toate particularităţile moştenirilor genetice împletite în urmaş. Discutăm despre corpurile fizice în special, căci corpurile fluidice sunt mult mai rezistente. Tot felul de condiţii conduc la sensibilizarea corpurilor fizice: şi aşa este lăsat, ca să avem în acelaşi timp şi grijă de el hrănindu-l, spălându-l, relaxându-l, dar şi să-l protejăm chiar în procesul muncii, deplasării şi comunicării curente. Toate necesităţile curente, nerealizate în termeni de echilibru personal, conduc la dezvoltarea multor deficienţe, dintre care multe ar putea rămâne în stare latentă dacă nu am contribui noi, personal, agravându-le. De fapt sunt o serie întreagă de condiţii pe care cea mai mare parte a omenirii nu le conştientizează decât în condiţii extreme:
1. Condiţii galactice, stelare şi planetare, care se acutizează în perioada în care vibraţia medie zonală atinge cotele cele mai joase ale sale:
– vibraţia medie generală foarte joasă a zonei în care se află galaxia noastră;
variaţiile de vibraţie, foarte puternice, datorate împletirii fluxurilor energo-materiale vechi, cu vibraţie joasă – cu cele noi, cu vibraţie înaltă: sunt foarte greu de îndurat diferenţele de vibraţie de la o perioadă foarte scurtă la alta, vitezele diferite de deplasare, care determină efecte puternice în toate câmpurile planetei, influenţând astfel toate corpurile vieţuitoarelor pământene;
– vibraţia joasă şi variaţiile bruşte de vibraţie de la o perioadă scurtă de timp la alta dau naştere la greutăţi naturale planetare greu de suportat de corpurile fizice, mai ales: mişcări tectonice puternice, cu emisii de infrasunete (sunete de joasă frecvenţă), cutremure, inundaţii, alunecări de teren; steaua care ne guvernează (Soarele) şi planetele surori ale Pământului transmit radiaţii de acelaşi fel, exploziile solare emit radiaţii puternice, nu de puţine ori devastatoare pentru corpurile fizice şi dublu-eterice, modificările traseelor stelare conduc la variaţii puternice de climă, etc. ;
– însăşi vibraţia corpurilor noastre fluidice este şi ea mult mai joasă în această perioadă, din cauza vehiculării unor fluxuri energo-materiale cu vibraţii joase. În toată perioada cu vibraţii joase, ele lucrează la capacitate redusă, ceea ce este o protecţie pentru corpul fizic, către care ele trimit fluxuri energo-materiale pentru energizarea lui permanentă. În loc de 4-5 straturi ale fiecărui corp: astral, mental şi cauzal, ele funcţionează doar cu stratul cu vibraţia cea mai înaltă şi stratul cu vibraţia cea mai joasă din cele obişnuite ale lor. Este un element de precauţie al evoluţiilor noastre în această perioadă, pentru evitarea unor manifestări încă şi mai joase decât cele pe care deja ni le ştim şi noi. 
Toate asemenea condiţii, la un loc, formează un câmp favorizant degradării naturale a corporalităţii noastre, necesar însă pentru a ne cunoaşte manifestările spontane negative rămase ca obişnuite din evoluţiile anterioare. Mai ales la nivelul corpului fizic, asemenea condiţii influenţează mult funcţiunile organelor şi circulaţiile fluidelor interioare. Rostul unei asemenea situaţii este acela de a conştientiza necesitatea acordării de mult mai multă atenţie corpului fizic, pentru păstrarea lui în cele mai bune condiţii chiar în asemenea situaţii exterioare. 
2. Condiţii grele care ţin de manifestările spiritelor umane în astfel de perioade: 
– viaţa grea în condiţiile unei planete asupra căreia omul nu poate avea putere de schimbare – dar poate avea putere proprie de adaptare şi de creaţie materială de protecţie; este drept că munca noastră este una de tip intuitiv, nu avem pe tot parcursul perioadei îndrumările înalţilor noştri ajutători, dar şi puterea noastră interioară este mare – doar trebuie să o modelăm şi adaptăm condiţiilor de trai;
– impunerea desfăşurării unui tip de muncă agresivă, dusă la extrem, în condiţii grele (foamete, sclavie, război) create de proprii semeni care nu se pot adapta la asemenea condiţii, dar profită de semenii lor pentru a le impune şi muncă grea în folosul propriu şi în defavoarea muncitorilor, dar şi prin restrângerea cunoaşterilor normale pentru spiritele umane, pentru ca cei de pe urma cărora profită să nu ajungă să-şi ceară drepturile umane normale;
– lipsa de cunoaştere conduce la folosirea negării propriilor acţiuni – neîncrederea insuflată de stăpâni la adresa libertăţii şi puterii proprii, la adresa propriilor intuiţii, lipsa de acord, de înţelegere a propriilor acţiuni trecute în loc să existe analize şi schimbări, corectări: cu acceptarea faptelor proprii din perioadele de necunoaştere şi urmărirea schimbărilor, corecţiilor din perioadele de cunoaştere a realităţii;
– tot lipsa de cunoaştere a posibilităţilor de trăire echilibrată conduce la negarea activităţilor de cunoaştere a vieţilor anterioare, a activităţilor mentale avansate, a celor astrale conştiente deopotrivă – lăsând loc liber manipulărilor de toate felurile. Totul dă naştere şi hrăneşte un complex de obligaţii dogmatice, imuabile, pe care cu greu noile generaţii le poate înfrunta şi schimba, pe măsura creşterii vibraţiei planetare. 
Astfel, corpurile fizice ajung în această perioadă degradate, iar încercările de a prelungi viaţa cu medicamente fără o igienă avansată a trăirilor fizice, emoţionale şi mentale nu conduc decât la sleirea de puteri a unui organism care moare lent pe picioare. 
În asemenea situaţii partea cea mai solicitată, deşi este şi partea cea mai sensibilă a organismului – creierul uman, nu mai poate susţine o serie întreagă de subtilităţi ale funcţiunilor sistemului corporal întreg, aşa cum am notat încă de la începutul articolului. El îşi concentrează activitatea pe ceea ce spiritul are în atenţia sa curentă: toate obligaţiile din fiecare clipă. Ceea ce are şi un sens bun, fără îndoială – şi leg asta din nou de urmărirea sarcinilor fizice din destin în primul rând: căci suntem într-un loc din univers unde putem desfăşura cu prioritate activităţile pentru care nu găsim condiţii în alte părţi. Desigur că multor spirite – aflate la prima lor călătorie regresivă – nu le convine să desfăşoare activităţi pe care le găsesc când grele, când plicticoase, neputându-se încă acomoda cu concentrarea atenţiei în noianul de impulsuri planetare şi societare deopotrivă. Totuşi intuitiv se simt obligaţi să folosească fiecare clipă pământeană şi astfel îşi creează în mijlocul lumii o nouă lume, proprie, bazată în primul rând pe satisfacerea necesităţilor de folosire a lumii exterioare, chiar şi în detrimentul restului semenilor lor. Astfel se ajunge, după o „muncă-luptă” de milenii pentru rafinarea metodelor de impunere distructivă lumii întregi, ca societatea contemporană să fie una a satisfacerii cu prioritate a dorinţelor abuzive a conducătorilor-stăpâni şi în ultimul rând pentru satisfacerea necesităţilor maselor largi lucrătoare. Dar fără să o dorească şi fără să o accepte, o astfel de societate creează şi:
– o universalitate a formelor de muncă, într-o permanentă schimbare şi subtilizare;
– trezirea conştienţei, şi conştiinţei pur-umane: atât pentru lucrători, cât şi pentru conducători – mai ales pentru cei mai echilibraţi şi pentru cei doritori de progres;
– diminuarea cerinţelor de viaţă artificială, dezvoltată pentru a ocupa timpul lucrătorilor şi nu pentru echilibrarea vieţii lor. Impulsul existenţial agresiv, abuziv, lipsa avantajelor naturale ale unei creaţii de înaltă calitate şi moralitate pentru toată lumea, pierderea echilibrului interior, conduce la la obosirea organismului stors de puteri, la boli şi decese cu greutate mare: cu dureri şi chin sufletesc privind ocazii pierdute şi greşeli reali + induse de o astfel de societate punitivă, corozivă. Toate conduc la conştientizarea avantajelor ieşirii dintr-o astfel de societate, retragerii în mediul natural, fără poluare atmosferică şi sonică, cu o hrană sănătoasă, în linişte sufletească. Conştientizarea tarelor existenţiale poate conduce, cu voinţă, la schimbarea stilului de viaţă – şi din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg asta acum. Este greu de ieşit din capcanele societăţii – dar se pot îmbunătăţi multe aspecte – dacă vrem să trăim aceste timpuri în echilibru din toate punctele de vedere.
În concluzie: pe de o parte este de reţinut faptul că o corporalitate obosită şi degradată conduce la:
– o decodificare rară (în rarele evenimente astrale spontane, în vârfuri de vibraţie înaltă exterioară în perioade de bioritm echilibrat) a impulsurilor energetice venite de la senzorii de percepţie ai corpurilor astral, mental şi cauzal;
– o blocare avansată a unor structuri – deşi nu chiar totală, căci corpurile noastre au supapele lor naturale de circulaţie: oamenii care se confruntă cu aşa ceva nici visele nu şi le mai amintesc în cea mai mare parte a lor, nu au nici intuiţii privind existenţa unei vieţi astrale proprii sau a altora şi, în consecinţă, nu cred nici că alţii le au în mod real, devenind chiar impulsivi şi agresivi în faţa informaţiilor de acest fel. Este bine să ne dezobişnuim să-i mai considerăm „netreziţi” pentru că, alegând o corporalitate de acest fel pentru destinele lor acum, ei se pot astfel concentra pe activităţi curente fizice şi activităţi în care folosesc doar gândirea ca pe un mijloc de folosire a energiilor care ajung în corpul fizic în cantităţi din ce în ce mai mari: pe măsura deschiderii tuturor straturilor corpurilor fluidice (astral, mental şi cauzal), pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare.
Pe de altă parte, această perioadă este una a deschiderilor, şi pregătirii deschiderilor putenic-spirituale: este valabilă pentru toată lumea, şi chiar dacă astfel de deschideri, urmare a schimbărilor planetare şi corporale, vor avea loc pentru toată lumea în viitor, totuşi sarcinile de destin ale unei mari părţi a populaţiei umane vor merge în continuare pe fizic. Dar un domeniu fizic bazat pe clar-intuiţii ca forme maxime de deschidere pentru aceşti oameni, însă având la bază şi informaţiile primite de la cei care vor avea destine mental-astrale, ai căror destine puternice sunt speciale pentru formarea unui câmp planetar universal (adică un câmp care include toate nivelele de vibraţie planetară): în care se vor împleti amprente din toate felurile de activitate mentală avansată şi de cercetare astrală. Un asemenea câmp va ajuta mult răspândirea informaţiilor provenite de la ajutătorii cu activitate mentală şi astrală superioară, până când corporalitatea umană de pe tot Pământul se va recupera, se va însănătoşi total, prin creşterea naturală a fluxului energetic în toate corpurile – până la corpul fizic inclusiv. 
Intrarea în activitatea curentă a tuturor straturilor corpurilor fluidice va conduce la încheierea sarcinilor cu profil fizic şi reluarea activităţilor obişnuite ale omenirii: mentale şi astrale – ale unei omeniri care reprezintă cu adevărat întruparea unor spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare.
Acum: avem nevoie de linişte sufletească bazată pe seninătate, căci azi mulţi oameni sunt ori indiferenţi, ori depresivi – oarecum liniştiţi, dar care rezonează puternic cu tot ceea ce este de vibraţie joasă. Ajutătorii noştri îi lasă o vreme să perceapă absolut toate nivelele cu care rezonează, pentru ca ei să înţeleagă că locul lor nu este pe acele nivele joase. Oamenii dispreţuitori, agresivi, perverşi sunt şi ei lăsaţi în liberul lor arbitru pentru a înţelege acest lucru. Supăraţii şi depresivii lumii se pot debloca în această perioadă însă numai prin manifestări fizice, întrucât corpul fizic colectează energiile şi materiile din nivelul natural cel mai jos al vibraţiilor planetare. Dacă ei intensifică activităţile lor fizice din domeniul lucrativ, în folosul vieţii general-planetare şi particular-umane, vor avea treptat relaţii din ce în ce mai normale cu întreaga societate. Bunătatea, toleranţa, înţelegerea, curăţenia şi cuminţenia pot salva acea parte a oamenilor care nu-şi înţeleg rostul pământean. Trecerea lor echilibrată prin această perioadă, „mântuirea” propovăduită de religii ajunge să se împlinească numai prin antrenarea lor în activităţile normale, benefice pentru întreaga comunitate, pentru întreaga planetă. 

sâmbătă, 18 martie 2017

DE CE NU PUTEM FACE TOŢI ÎNCĂ CĂLĂTORII ASTRALE (1)

Evidenţiez faptul că în cuprinsul titlului am aşezat şi cuvântul „încă”. Pentru că, în treptele realizării celor pe care ni le-am propus într-un întreg ciclu de vieţi pe Pământ, principalele puncte de atins sunt bine planificate, iar reîntoarcerea treptată la activităţile desfăşurate cu corpul mental şi corpul astral este un punct important în finalul acestui ciclu pentru mulţi oameni – dar prioritară rămâne totuşi realizarea sarcinilor prin corpul nostru fizic. Este o perioadă în care fiecare dintre noi avem de completat o serie de sarcini – aşadar: de completat, căci o parte însemnată din aceste sarcini a fost deja realizată. 
Dar înainte de a discuta despre aspectele corporale care formează un deficit manifestat nu numai din punct de vedere al călătoriilor astrale, ci şi în alte aspecte ale vieţii noastre curente (boli, diverse alte neputinţe), consider că este necesar să abordăm pe scurt câteva generalităţi cu privire la evoluţiile noastre, ca să ne dăm seama în ce punct al lor ne aflăm acum:
1. Suntem pe Pământ într-un ciclu de vieţi, relativ scurt comparativ cu altele care se derulează prin alte părţi ale universului, dar foarte complex, necesitat de evoluţiile noastre progresive (pe scurt: de la un nivel de vibraţie, la alt nivel întotdeauna superior) din locurile de unde am venit pe Pământ. Dar evoluţiile cuprind, la un moment dat al derulării lor, o serie de întrupări realizate prin călătorii spirituale (efectuate prin puterea de deplasare proprie a spiritelor, şi nu cu ajutorul unor nave cu propulsie tehnologică, prin cosmos). Ele presupun întoarceri pe drumurile parcurse evolutiv în zone cu vibraţie joasă, în care am trăit la începuturi: joasă – dar singura suportabilă cu puterile radiante mici care le aveam fiecare în parte, la începuturi – din care am crescut progresiv. Aşadar asemenea călătorii sunt regresive, adică: de la o vibraţie înaltă, călătorind în trepte desfăşurate rapid (pentru reorientare şi reobişnuire cu vibraţii joase) până la un punct terminus dintr-o zonă a universului cu vibraţie joasă – în cazul nostru Pământul: unde se desfăşoară un ciclu mai lung de vieţi, după puterea de susţinere a călătorilor. 

2. În decursul acestui ciclu de vieţi (de întrupări) fiecare dintre noi parcurgem perioade de manifestare (vieţi, întrupări) adaptate condiţiilor planetare naturale, precum şi unei corporalităţi adaptate acestor condiţii, dar şi experienţei de manifestare a întrupaţilor. Un asemenea ciclu de vieţi cuprinde: 
– mai întâi activităţi derulate în vibraţie planetară înaltă; sunt activităţi odihnitoare dar intense pentru spiritele creatoare avansate aşa cum sunt cele umane, cu atenţia spiritului concentrată pe activităţi derulate cu corpul mental şi cu corpul astral, ajutate de corpul fizic. Corpul fizic este ajutător doar la stabilitatea sistemului corporal şi la legătura cu biosistemul fizic al planetei (creaţia materială fiind mentală, la fel ca şi comunicarea şi deplasarea) şi întreaga întrupare se sprijină permanent pe o climă echilibrată, pe un biosistem de loc agresiv, pe o corporalitate care permite concentrarea pe anumite feluri de activităţi, cu care spiritele sunt de mult timp evolutiv obişnuite: activitatea mentală în principal, ajutată de activitatea astrală pentru cercetarea mediului planetar şi galactic, pentru orientare spaţio-temporală şi planificarea lucrărilor de destin;
– pe măsura diminuării vibraţiei planetare, sarcinile se desfăşoară cu o corporalitate adaptată unei fenomenologii variate determinate de vibraţia joasă, care pune accentul treptat pe folosirea corpului fizic: cu atenţia concentrată pe derularea sarcinilor prin intermediul corpului fizic, ajutat de corpul mental pentru planificarea şi ordonarea acţiunilor, şi de corpul astral pentru echilibrare vibraţională şi adaptări la schimbările frecvente planetare.

3. Începutul creşterii vibraţiei planetare are loc cu variaţii bruşte de vibraţie – de la o perioadă scurtă de timp la alta, cu diferenţe mari de valori între aceste perioade scurte de timp. Activităţile fizice ale omenirii adaugă la suportarea acestor variaţii naturale de vibraţie şi un câmp universal local perturbat de vibraţiile rezultate din activităţile industrale, de comunicare artificială şi relaţii interumane grele, agresive, datorate lipsei de experienţă în acordările spiritelor între ele în condiţiile vibraţionale dificile expuse. 
Toate acestea ne arată că:
– am venit pe Pământ pentru a trăi – majoritatea dintre noi, excepţie făcând ajutătorii planetari – în această etapă planetară cu o vibraţie joasă; iar când ea a început să crească, să trăim aceste variaţii ale vibraţiei planetare pentru a conştientiza unde nu ne putem controla, în ce măsură nu o putem face sau, din contră: o putem face – dar în ce măsură, în ce condiţii, cu ce intensitate şi ce ne trebuie în continuare pentru nu a ieşi din starea de echilibru, indiferent cât de puternice ar fi încredinţările noastre, influenţele exterioare şi obişnuinţele noastre interioare;
– suntem în prezent la finalul acestui ciclu de vieţi şi vom pleca în curând, alături de fraţii noştri cu care am venit pe Pământ, cu grupurile spirituale de călătorie din care facem parte. 
Tocmai de aceea spuneam la început că trăim o perioadă în care fiecare dintre noi avem de completat o serie de sarcini, de concentrări pentru clarificare şi consolidare în chiar astfel de condiţii mai dificile de trai curent:
– pe muncă fizică: adică cu folosirea corpului fizic pentru creaţie şi folosirea creaţiei, chiar dacă nu am realizat-o personal;
– pe relaţii inter-umane, cu accent pe colaborare şi depistarea propriilor devieri către egoism şi orgoliu, care stau la baza ruperii relaţiilor omeneşti sau a pervertirii lor;
– pe gândire: baza cercetării avansate în domeniile fizice, a planificării, ordonării şi desfăşurării muncii şi relaţiilor inter-umane;
– pe dezvoltarea şi conştientizarea emoţiilor umane deosebit de complexe: şi nu pentru că... populaţiile extraterestre, din mijlocul cărora venim pe Pământ, nu ar avea asemenea emoţii (idei populare în ultimul timp), ci pentru că ele nu mai au emoţii şi sentimente negative – ceea ce este cu totul altceva. Dar există de asemenea şi idei conform cărora şi aici, pe Pământ, înainte de ultima glaciaţiune, populaţiile umane ar fi suferit de acelaşi ”handicap„ emoţional. Lucru care nu este câtuşi de puţin adevărat – dar cei care au vizualizat mental imagini din trecutul omenirii au asociat cele vizualizate faptului că nu au văzut nicăieri oameni care râdeau, nu „petreceau” cu zgomot, muzică şi mâncare din belşug – adică nu aveau perioade pe care azi noi le numim „sărbători”. O seriozitate evidentă şi generală, asociată cu manifestări umane neînţelese (pentru că erau derulate mental şi astral), a condus la asemenea confuzii. De fapt emoţiile şi sentimentele umane erau atât de înălţătoare în fiecare clipă a vieţii umane, încât pe de o parte nu au fost înţelese, iar pe de altă parte nu sunt crezute dacă se porneşte de la faptul că omul se trage din animalele terestre: astfel omul nu ar fi avut cum să ajungă în acele perioade timpurii de dezvoltare la sentimentele înălţătoare pe care numai azi le-am putea avea – şi doar unii dintre noi, neputând merge cu toţii în acelaşi ritm constant. Coroborat cu confundarea unor populaţii care au constituit subrase ale corporalităţii umane, deci o corporalitate care nu a fost folosită de spiritele umane (şi am în vedere osemintele pe le descoperim azi), ci de spirite care se aflau în faze de evoluţie începătoare comparativ cu cele ale spiritelor umane – tabloul general al confuziilor expus în mod oficial conduce la încredinţări eronate. Care vor fi în curând înlocuite cu cele reale, prin creşterea masei de oameni care îşi vor aminti de vieţile lor anterioare, vor asambla cunoaşterile lor proprii şi vor ajunge la un tablou real al celor desfăşurate în totalitatea vieţilor, în structurile societăţilor umane din toate timpurile. 
Suntem, majoritatea dintre noi, oamenii, la ultima viaţă pe Pământ din acest ciclu de vieţi în desfăşurare. Cei care vor pleca curând au nevoie acum, în această ultimă viaţă pământeană, să-şi recupereze rămânerile în urmă – petrecute nu din cauza lor propriu zis, aşa cum se consideră în bună parte – cât din cauza impunerilor (şi laice, şi religioase) datorate sclaviilor din orice perioadă (inclusiv în contemporan, chiar dacă subtilităţile au luat locul grosierului): oamenii nu au putut face sarcinile lor de socializare – relaţionare, comunicare, deplasare (şi astfel cunoaştere prin corpul fizic a realităţilor planetei), de creativitate şi de folosire integrală a creaţiei materiale proprii. De la ultimul război mondial, permisivitatea oarecum dezvoltată a condus la recuperarea, realizarea unei părţi importante a acestor sarcini pentru care cu toţii suntem acum pe Pământ: să vedem cum se desfăşoară viaţa la nivelele actuale de vibraţie, să ne descoperim devierile – lipsuri dar şi exacerbări deopotrivă, să facem trecerea de la vibraţii joase către vibraţii înalte. Să facem joncţiuni privind diferite feluri de activităţi umane – cele care vor reveni în patrimoniul manifestărilor omeneşti, înalt-creative în toate direcţiile: care au fost mult reduse în perioada imediat anterioară, când vibraţia era ori în scădere, ori în nivelele ei cele mai joase. Multe nu pot fi realizate încă din cauze multiple, şi tocmai acest lucru avem de înţeles, ca exemple de evitare în viitor a unor asemenea situaţii: cu care ne vom mai confrunta în calitate de ajutători – şi în această subzonă a Universului Fizic, dar şi în alte părţi ale universului, indiferent dacă este vorba despre manifestări de acelaşi fel cu cele pământene sau efecte mai apropiate sau mai îndepărtate ale celor pe care nu le-am înţeles şi nu le-am corectat aici. Suntem lăsaţi să vedem diferenţele şi apoi să învăţăm să ne străduim să aplicăm tot ceea ce este mai bun pentru fiecare dintre noi. 
De reţinut faptul că, raportat la eternitatea vieţii oricăror monade, întârzierea în realizarea complexului de planificări (în general le numim sarcini aici, pe Pământ), nerealizarea unor sarcini care nu au avut condiţii directe de realizare, care au avut la bază alte nerealizări sau chiar neputinţe proprii, nu înseamnă obligativitate cu orice preţ: cu preţul obosirii spiritelor nu se vor cere nimănui realizări de acest fel. Este important numai şi faptul că putem deduce cele nerealizate, fără să se mai creeze condiţii grosiere care ar prelungi situaţii grele pe Pământ. Pe de altă parte, multe alte manifestări se derulează în timpul, şi în câmpul celor deja realizate – manifestări neprogramate prorpiu-zis, dar realizate implicit, pe care coordonatorii evoluţiilor le ştiu ca fiind probabile să intre în câmp, şi le lasă derulările ştiind şi gradul de oboseală implicit; dar tot dânşii ştiu bine cum să ne lase şi cât să ne lase în manifestare – mai ales în cazul celor mai grele în general, sau mai subtile – cântărindu-se bine efectele în planul unor evoluţii mai îndepărtate. 
Astfel totul rămâne echilibrat în viaţa noastră. 
Aşa privind lucrurile, prin prisma eternităţii vieţii tuturor evoluanţilor, vom înţelege că ceea ce astăzi nu se poate realiza – se va realiza altă dată, fără ca acea următoare dată să fie obligatorie pentru toată lumea acum şi aici, viaţă după viaţă pe Pământ – care ar fi o planetă unică de lucru cu noi înşine. Nicidecum. Chiar şi o întoarcere în această zonă a universului, după un timp îndelungat de evoluţie progresivă „acasă”, nu mai este o obligaţie de revenire neapărat pe Pământ (un Pământ care însă oricum nu va mai exista la data unei reveniri ulterioare în această zonă a universului). Dar nu numai pentru că se termină întruparea planetei, dar şi pentru că evoluţiile mai au multe alte ustensile de înaintare decât ceea ce credem noi acum, pe Pământ. Evoluţiile merg într-un ritm care nu păstrează logica simplă a începătorilor (este ca şi cum numai adunarea şi scăderea ar fi singurele funcţii matematice), dar o explică şi o aplică pe porţiuni, pe bucăţele în anumite locuri (restrânse) din univers, diferite între ele – dar absolut toate aplicând legea imuabilă a ajutătorului înalt-evoluat: legea evoluţiilor echilibrate, care nu provoacă oboseală, împletite între ele, ajutându-se uniform şi reciproc, consacrate înaintărilor sferice – şi nicidecum liniare. O explicaţie mai amplă cred că ar fi binevenită:
1. La începutul evoluţiilor, spiritele care ajung pentru prima dată pe un nivel de vibraţie a universului reprezentat de o planetă (Pământul, de exemplu) – îi numim rezidenţi  - efectuează o evoluţie complexă: la cele mai înalte standarde ale condiţiilor de trai locale, învăţând şi consolidând toate manifestările lor la cele mai înalte cote ale creaţiei, altruismului şi cooperării în condiţiile date. Atunci când pe planeta lor (căci este chiar a lor, ei sunt gazde pentru alte grupuri de spirite călătoare), chiar dacă foarte rar, vin blocuri spirituale piramidale, ei se retrag în perioadele planetare cu vibraţie foarte joasă (cum a fost după ultima glaciaţiune) căci rezidenţii nu suportă derularea evoluţiilor regresive ale acestor grupuri călătoare: foarte agresive în vibraţii joase. Rezidenţii ar obosi prea mult şi oboseala le-ar întrerupe evoluţiile consacrate dezvoltării şi întăririi lor în condiţiile de atingere a ceea ce azi numim „idealuri” ale trăirilor umane: de calitate, de moralitate, de conlucrare spre învingerea unor inerente condiţii naturale grele – dar numai naturale, nu şi inter-umane. Dar odată retraşi din corpuri fizice, ei urmăresc din corpuri astrale evoluţiile noastre (căci o astfel de perioadă trăim noi azi, cu blocuri spirituale piramidale şi ajutători ai lor) susţinându-ne cu dragostea lor, cu altruismul, cu mila şi compasiunea lor pe noi, chinuiţii acestei epoci.
2. În continuare, după plecarea, aşadar reîntoarcerea blocurilor piramidale acasă la ele, călătoriile regresive ale acestor blocuri de spirite nu mai au loc până la atingerea şi consolidarea corecţiilor manifestărilor care pe Pământ s-au dovedit negative. Astfel de negativităţi sunt născute din lipsa de experienţă de trăire la diferenţe mari de vibraţie între obişnuinţele trăirilor lor progresive şi condiţiile grele naturale şi interumane cu care se confruntă în călătoriile regresive. La primele călătorii de acest fel, spiritele îşi cunosc manifestările grele, pe care până atunci le-au văzut doar ca rezidenţi, la rândul lor, în evoluţii trecute, dar nu le-au trăit efectiv. După cunoaşterea lor, încep treptat să şi le corecteze – dar pentru a nu obosi, conştientizările şi corecţiile sunt numai pe bucăţele, adică:
– conştientizând negativităţile în paralel cu cunoaşterea celor pozitive;
– apoi acasă, în vibraţiile din nou înalte, fac evoluţii prin care se odihnesc comparativ cu greutăţile pământene, prin care probează corecţiile şi efectele lor în diferite planuri avansate şi îşi întăresc forţele spirituale care îi ajută la derularea altor călătorii regresive viitoare. 
În acest fel, alternând călătorii regresive cu lungi perioade de evoluţie înaltă, avansată, progresivă, cresc forţele radiante, cresc înţelegerile, cresc puterile proprii de conştientizare din ce în ce mai profundă, cu care vor descoperi apoi alte elemente de trăire personală care au nevoie să fie corectate în viitoarele călătorii. 
Avem la dispoziţie o eternitate şi o infinitate de posibilităţi pentru a ne spori abilităţile radiante şi flexibilitatea de a le folosi doar acolo unde trebuie, când şi cum trebuie.
Iată aşadar că nu este un impediment să nu efectuăm acum călătorii astrale – oricum ele au constituit în vieţile dinainte de ultima glaciaţiune, şi puţin timp după glaciaţiune – modalitatea permanentă de realizare a cercetărilor umane pretutindeni, pe întreaga planetă: pentru cunoaşterea tuturor celor particulare Pământului, întregii galaxii, în complexitatea fizică şi fluidică a tuturor structurilor energo-materiale locale. Însă avem posibilitatea să ne informăm din cele prezentate de alţii, ne întărim intuiţiile, iar în continuare, fie că plecăm (unii dintre noi), fie că rămânem ca ajutători pentru rezidenţi mai departe pe Pământ, vom relua activităţile mentale şi astrale. În acest fel vom reveni, în vibraţia planetei deja foarte înaltă, la activităţile străvechi, folosite însă pe un nivel mai înalt, cu alte scopuri tot atât de înalte. În acest fel, cei ce rămân pe Pământ nu rămân neapărat pentru corecţii, ca un fel de pedeapsă fizică, ci în primul rând pentru a ajuta rezidenţii, care se reîntorc la întrupări în evoluţiile lor progresive. Dar ajutăm de asemenea la regenerarea întregii planete, la crearea unor condiţii extinse pentru continuarea evoluţiilor tuturor celorlalte vieţuitoare planetare. 

În partea a doua a acestui articol vom urmări acele deficienţe corporale care ne împiedică în această perioadă să efectuăm cu toţii călătorii astrale: deficienţe cunoscute de toate spiritele înainte de întrupare: care au rostul de a facilita exact ceea ce am numit mai sus: preocuparea de completare a sarcinilor efectuate prin intermediul corpului fizic. 

sâmbătă, 11 martie 2017

DETAŞAREA CORPULUI ASTRAL PENTRU CĂLĂTORIE ASTRALĂ

Am avut discuţii destul de aprinse cu cineva care susţinea că corpul astral se detaşează de restul sistemului corporal prin Manipura (plexul central). Iar din discuţie a rezultat faptul că se inspirase din alte scrieri în care avea încredere. Voi prezenta şi eu, după aceste descrieri, câteva imagini care circulă pe net, cu comentariile de rigoare. 
Sunt mulţi oameni care citesc intens şi duc discuţii fără să aibă şi o practică în domeniul pe care doar îl descriu, având la bază lecţii bine învăţate de la alţii care au făcut acelaşi lucru la rândul lor. Şi ei cred că şi cei cu care discută sunt asemenea lor – dar lucrurile nu stau aşa întotdeauna. Îndrăznesc să sfătuiesc oamenii să se ferească de o asemenea manifestare (lucru valabil pentru orice fel de manifestare din viaţa curentă), dar, desigur, rămâne la latitudinea fiecăruia să procedeze după cum crede de de cuviinţă. 
Azi sunt în stare să explic că detaşarea corpului astral are loc numai pe direcţia plexului coroanei (chakra Sahasrara), pe direcţia canalului de universalizare – fără însă să se confunde cu el. Canalul de universalizare, ca şi structurile matriceale care îl susţin în întreţinerea funcţiilor şi îl protejează, nu au puterea de a se alungi mai departe decât câmpul ultimului corp din sistemul corporal din care fac parte, pe care îl depăşesc doar cu puţin, doar pentru a prelua fluxuri energo-materiale dinafara sistemului corporal şi al câmpurilor aferente. Dar toate cele legate de corpul astral şi legăturile lui cu sistemul corporal sunt de o complexitate cu totul specială, aşa cum sunt toate părţile componente ale sistemului nostru spiritual, atât de puţin studiat până acum. Chiar dacă apar în picturile murale şi bazoreliefurile egiptene, ele sunt incredibile pentru civilizaţia noastră industrială actuală, care pune în prim-plan alte considerente decât faptul că omul a avut, are şi va avea puteri de percepţie mentală şi astrală pe care ştiinţele fizice de azi nu le pot explica corect doar prin cercetarea cu corpul fizic. 
Dar să nu ne depărtăm de tema în discuţie; explicaţiile oficiale curente vor face, mai târziu, obiectul studiilor de aici. 
Sunt mai multe lucruri care nu se percep în călătoriile astrale – deocamdată să avem în vedere ieşirea lui din sistemul corporal întreg. Am arătat în postările anterioare cum, din frică, la prima ieşire percepem structurile corporale trecând lent, cu teamă, cu reţinere puternică printre ele şi credem că este vorba de un adevărat horn, tunel – care provoacă frică mai ales persoanelor claustrofobe. Dar se observă – dacă se trece de această primă experienţă – că altă dată ne pomenim direct „afară”, nu mai avem parte de acele amprente negricioase care s-ar asemăna cu balaurii, şi nici „dangătul” ca de clopot la deces sau vaiete – toate rezultate din distorsiuni de imagini şi sunete, care trec toate de la o vibraţie la alta. Când zic „prima experienţă” mă refer la prima experienţă totală, când reuşim să ieşim în mediul înconjurător. Dacă nu se reuşeşte de prima dată, dacă distorsiunile ne umplu de frici, revenirea este iminentă şi, tot spontan, se poate repeta uneori, chiar dacă la intervale lungi de timp. Se mai pot petrece şi alte fenomene: ani de zile am avut astfel de încercări de ieşiri spontane (dar atunci nu ştiam că astfel de fenomen avea condiţii să se petreacă), care se soldau cu o senzaţie de ridicare ca într-un balon, dar după 2-3 secunde venea căderea însoţită de o scuturare puternică. Abia după ce am citit despre călătoriile astrale, în 1989, mi-am cam dat seama că despre asta era vorba, şi m-am lămurit apoi definitiv ulterior, după prima reuşită, aşa cum am mai povestit. 
Eu încurajez pe cei care îmi cer părerea, sfatul – tocmai de aceea scriu cât mai mult, chiar am făcut acest blog separat: important este ca oricine să înţeleagă că nu este vorba decât despre necunoaşteri şi confuzii, fenomenele percepute sunt distorsiuni normale care de altfel pot apare şi în viaţa noastră curentă. Ceea ce trăim acum, din acest punct de vedere, este o revenire la normal a omului contemporan – un normal pentru puţini oameni acum, la început, dar vor fi din ce în ce mai mulţi odată cu trecerea timpului.
După prima experienţă întreagă de acest fel, foarte rar se mai pot petrece forme de distorsiuni: doar când vibraţia locală devine momentan şi trecător – deci nu pe o durată lungă de timp – extrem de joasă comparativ cu momentele anterioare. Căci variaţia vibraţiei locale, urmând pe cea planetară, stelară şi zonală, nu are acum treceri lente, mătăsoase,  ci se schimbă de la o perioadă scurtă de timp la alta cu diferenţe foarte mari şi rapide. Cunoscând acest lucru din diverse informări, nu ne vom pierde curajul şi vom reveni liniştiţi când lucrurile se vor schimba. 

CE ESTE ÎN FOND CORDONUL ASTRAL?
Cordonul astral funcţionează legat strâns de corpul astral – indiferent dacă apare într-o formă general-umană sau sub formă de sferă: forma de sferă o poate avea spontan sau prin voinţă imediat după ieşire, după tiparul unei matrice proprii. Corpul devine rapid o sferă legată de restul sistemului corporal prin ceea ce numim cordon. Entitatea astfel ghemuită îşi poate relua oricând, prin voinţă, forma iniţială (umană, de exemplu) dar şi alte forme (stâlp, flacără, alte forme de vieţuitoare planetare), în funcţie de sarcinile pe care le derulează cu corpul astral. În acest fel sarcini multiple se desfăşoară în diverse feluri, pentru diverşi întrupaţi. Forma sferică este folosită îndeosebi la călătorii astrale lungi, dincolo de sistemul nostru stelar – ca formă generală-valabilă în galaxie, dar mai ales după terminarea destinului fizic şi continuarea lui sub formă exclusivă de entitate astrală. 
Cordonul astral se crede a fi o parte a corpului astral, asemănătoare cu canalul central energetic din interiorul corpului dublu-eteric, cunoscut în linii mari ca fiind un instrument de energizare, vitalizare şi menţinere a vibraţiei: în anumite limite însă, care să nu obosească spiritele în întrupările lor. La o cercetare mai atentă a sferei astrale se observă, pierdut în strălucirea corpului astral, un „vârf” care depăşeşte cu puţin – la fel ca şi canalul de universalizare, partea opusă a părţii unde se observă cordonul astral. Să vedem despre ce este vorba.
Am discutat despre canalul de destin şi de unele ramificaţii interioare ale lui, structură care facilitează protecţia tuturor structurilor corporale: dintre acestea avem acum în vedere canalele corporale. Corpul astral este învăluit într-o ramificaţie interioară de acest fel a canalului de destin, care menţine corpul în protecţie şi susţine hrănirea lui cu fluxuri energo-materiale cu vibraţie care să nu ajungă mai mică decât poate să o ducă spiritul întrupat fără să obosească, care să nu fie mai mare decât vibraţia canalului de destin cu toate ramificaţiile lui. 
La fel sunt protejate şi toate celelalte corpuri din sistemul de întrupare, la fel toate straturile corpurilor, cu toate structurile lor exterioare. La fel este şi în cazul corpului astral, cu toate straturile sale (indiferent dacă sunt active sau în stare latentă), cu toţi sub-selectorii săi. Chiar dacă nu sunt foarte activi la un moment dat toţi subselectorii, ei există acolo, vitalizaţi şi protejaţi, cu un nivel de vibraţie normal şi o activitate minimă în acel moment, putând în momentul următor, după cum este necesar, să-şi intensifice activitatea pentru a se diminua din nou în alt moment dat. 
Cunoaşterea tuturor acestor structuri trebuie să ne determine să înţelegem că nimic nu este la voia întâmplării, iar sensibilitatea mai mare sau mai mică a spiritului este potenţată numai în conformitate cu destinul, care urmăreşte întotdeauna:
– echilibrul, dezvoltarea echilibrată a forţelor radiante ale spiritului/monadei întrupate;
– folosirea razelor, seturilor de raze din radiaţia întreagă, aflate în dezvoltare permanentă, în mod echilibrat la rândul ei.
Orice structură din orice corp nu urmăreşte în principal decât asemenea linii generale de destin pentru dezvoltarea fiecărei monade în parte. 
Având în vedere aceste lucruri, să înţelegem faptul că ceea ce numim cordon astral este de fapt ramificaţia corporală interioară a canalului de destin, care învăluie corpul astral:
– cu o putere (dată de energia puternic compactizată şi vibraţia obţinută astfel) de protecţie uriaşă comparativ cu orice fel de putere ar putea avea orice corp (individual sau comun-planetar) sau orice creaţie a oricărui întrupat în acest univers; ea supravieţuieşte oricărui fel de deces al corpului fizic (dezmembrare, distrugere), căci oricărui fel de deces în planul fizic îi corespunde o rămânere mai departe în viaţă a întrupatului, sub formă de entitate astrală; 
– cu o stabilitate deosebit de puternică în interiorul sistemului corporal – chiar dacă îşi poate modifica mult forma; care determină o mare siguranţă în deplasarea corpului astral, în detaşarea lui pe timpul călătoriei astrale. 
Ceea ce înseamnă că acest corp astral, detaşat temporar de restul sistemului corporal, nu pierde structura de protecţie a corpului şi a destinului spiritului care se foloseşte de acest corp.
Cu cât vom merge mai departe în studiul structurilor de întrupare vom descoperi mai multe elemente de siguranţă în desfăşurarea acestui proces. Şi asta nu neapărat pentru a se susţine astfel doar curiozitatea spiritului – deşi este bine să avem în vedere şi dorinţa de a cunoaşte – cât pentru a susţine în primul rând procesul de autostabilizare vibraţională de care are nevoie fiecare spirit, şi fiecare monadă din fiecare spirit, în timpul întrupărilor cu corp fizic, pe Pământ. 
Concret, detaşarea corpului astral are loc pe direcţia canalului energetic central al corporalităţii, axul central energetic al ei, care înfăşoară şi protejează cele trei canale energetice interioare de colectare a fluxurilor energo-materiale venite de la corpurile superioare: pentru aprovizionarea corpului dublu-eteric şi corpul fizic în acelaşi timp: este direcţia plexului coroanei (chakra sahasrara). Toate structurile canalului de destin se prind pe această linie mediană a corporalităţii noastre. Corpul mental trimite informaţii vizuale către corpul fizic, iar creierul decodifică asociind o imagine corectă de tub în interiorul căruia sunt protejate cele trei canale interioare împletite (cunoscute sub denumirile Ida, Pingala şi Shushumna) care asigură circulaţia centrală energo-materială a sistemului corporal până la ultimul corp. 

Să fac – dacă tot a venit vorba – o scurtă, dar importantă paranteză: după a doua iniţiere reiki, am perceput o imagine în interiorul corpului uman, care arăta aceste trei canale, cu scurte legături laterale (provenite de la plexurile corpului dublu-eteric, care primesc fluxuri de la toate corpurile cu vibraţie superioară), învelite în acest „tub” cu aspect de pătură eterică strălucitoare, deschisă puţin într-o parte ca să se percepeapă bine canalele interioare împletite: dar această deschidere nu există, ci doar curiozitatea mea a cerut informaţia cu referire la ceea ce se află în interiorul acestui tub. Şi alţi cunoscuţi ai mei mi-au spus că au avut o viziune asemănătoare. Ulterior mi-a atras atenţia o pictură interioară, pe unul din pereţii mânăstirii Humorului, picturi înfăţişând imagini asemănătoare celor percepute de noi. 


La fel, la mânăstirea Vatra Moldoviţei:


Picturile aduc în vedere, şi astfel în cunoaştere, pe lângă canalele interioare eterice şi legăturile eteric-astrale ale gâtului, foarte dezvoltate la cei care nu vorbesc mult, iar atunci când vorbesc – o fac la nivele înalte de spiritualitate şi echilibru al intensităţii vocii. Vom discuta pe larg cu alte prilejuri despre învăţăturile de diverse feluri cuprinse în patrimoniul spiritual român. 
Din structurile corporale cu pornire din axul vertical al sistemului corporal, se lungeşte – ATENŢIE AŞADAR! NU se desprinde – structura protectoare a corpului astral, cu corpul astral în interiorul lui: corpul astral nu se lungeşte la rândul lui, ci numai el se detaşează de sistem în forma lui normală, rămânând prins de sistem doar prin ramificaţia canalului corpului astral al canalului de destin. Tot acest complex astral iese înafara sistemului pe direcţia axului canalului central (aliniat coloanei vertebrale), rămânând însă prins solid de sistem. 
Pentru reamintire şi uşurinţa urmăririi, se poate urmări pe următoarea schemă configuraţia generală a sistemului nostru corporal:
 Fig.1: Schema generală a sistemului nostru corporal, unde săgeţile indică aprovizionarea cu fluxuri energo-materiale a corporalităţii noastre

Este de asemenea necesar să pomenim, măcar în treacăt, faptul că acest canal nu colectează energii pentru sistemul corporal, ci numai pentru el personal: autostabilizarea vibraţională care este baza existenţială primară a călătoriei astrale la orice vieţuitoare pământeană prin care îşi recuperează doar vibraţia: în structurile de autostabilizare vibraţională (părţi integrante ale matricei planetei).
Revenind la cordonul astral, o schemă va fi şi mai edificatoare:


Fig.nr.2: Corpul astral în călătorie astrală
Legendă: 
Fig.nr. 2a: alungirea canalului corporal astral, în interiorul căruia se află corpul astral, pe direcţia canalului corporal central în sus (a canalului de universalizare);
Fig.nr. 2b: alungirea canalului corporal astral, cu corpul astral înglobat, pe direcţia canalului corporal central (a canalului de universalizare, niciodată altă direcţie, de aceea fac atâtea precizări);
b1: vârful canalului corpului astral, cu deformarea canalului de destin care îi protejează ieşirea şi circulaţia în mediul cosmic.

Aşadar nu este vorba despre un cuplaj, care s-ar decupla în anumite condiţii, „eliberând” corpul astral care ar rămâne suspendat de canalul care porneşte din centrul vreunui plex – sahasrara în cazul acesta. 
Totuşi este necesar a fi menţionat faptul că elementele canalului de destin nu sunt lipite între ele ca să formeze un bloc monolit, la fel, aşadar, ca şi corpurile din acelaşi sistem corporal: nici ele nu sunt lipite între ele, ci se menţin în sistem datorită unei forţe de aceeaşi natură cu electromagnetismul cunoscut de noi din câmpul fizic. Dar insist din nou asupra siguranţei pe care o prezintă un asemenea sistem – mai mult, canalul corporal este el însuşi deosebit de rezistent, aşa cum spuneam, el fiind, şi rămânând în continuare canal corporal de destin pentru etapa finală – foarte lungă în cazul spiritelor umane: ca entitate astrală, cu sarcini precise de cunoaştere şi ajutor oferit altor întrupaţi. 

miercuri, 8 martie 2017

ALTE CONFUZII LEGATE DE CORDONUL ASTRAL

Se confundă deseori cordonul astral cu canalul de împământare (aflat pe direcţia chakrei Muladhara) şi cu cel de universalizare (aflat pe direcţia chakrei Sahasrara): am mai pomenit acest lucru. Câteva detalii în plus pot fi oricând binevenite. 
Unele vieţuitoare pământene au două canale de împământare – ajutor pentru întărirea sistemului corporal şi manifestării spiritelor prin preluarea de fluxuri neamprentate de mediul înconjurător (direct din interiorul planetei), pentru a consolida învăţăturile proprii, la începutul evoluţilor lor. Aşadar nu trebuie confundat, în cazul mamiferelor, nici cu al doilea canal de împământare, nici cu subplexul codal – care se află în capătul cozii mamiferelor (celelalte vieţuitoare pământene au doar structuri premergătoare formării structurilor fluidice codale, chiar dacă prezintă ceea ce noi numim coadă). Şi omul are un subplex codal, care în viitor, pe măsura creşterii vibraţiei noastre corporale, urmând pas cu pas creşterea vibraţiei zonale, se va uni cu alte canale din jurul lui şi cu plexul rădăcinii (chakra Muladhara), mărindu-se capacitatea acestuia din urmă şi folosind în continuare – aşa cum se petreceau lucrurile înainte de ultima glaciaţiune – la dematerializarea cu împământarea materiilor creaţiei materiale umane. Tot la fel se va mări mult capacitatea plexurilor din regiunea capului uman, în special al plexului coroanei (chakra Sahasrara), care va folosi astfel omului la reluarea creaţiei materiale mentale, cu toate fazele ei – inclusiv creaţia materială eşantionară (pentru lămurire, se pot urmări studiile: Creatia materiala mentala (3): Elemente de creatie esantionara)  şi următoarele) pentru regăsirea şi consolidarea siguranţei în creaţia materială de mare anvergură. 
De asemenea, nu trebuie confundat nici cu alte structuri ale corporalităţii fluidice sau ale canalului de destin (se poate urmări studiul: 12. Ramificatii în interiorul universurilor materiale de intrupare; canalul de destin în Universul Fizic  şi următoarele) care protejează întregul sistem spiritual. 
Nu trebuie confundat nici cu stringurile, aţele energo-materiale care se formează prin obişnuinţe ale activităţilor emoţionale şi mentale ale întrupaţilor. Acestea se rup cu destul de multă uşurinţă, dar se şi întăresc când omul devine obsesiv în anumite manifestări ale sale (gânduri, emoţii de orice fel, negative şi pozitive deopotrivă) care le creează. De aceea unele, la prima vedere, se pot confunda cu ceea ce numim cordonul astral. Dar cordonul astral are o constituţie extrem de compactă, chiar dacă este extrem de flexibil, care conferă cordonului o rezistenţă deosebit de mare, precum şi – prin structura sa interioară – posibilitatea de alungire până la limitele întregii galaxii pentru cei care au sarcini speciale în întreaga galaxie, sarcini de ajutători galactici. În asemenea cazuri (cam 8% din populaţia umană), sistemul corporal are în cuprinsul lui corpuri spirituale (grupul corpurilor spirituale: corpul spiritual (sau budhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic), corpul enesic şi corpul supra-enesic) cu o frecvenţă foarte înaltă a vibraţiei, care conferă corpului astral o rezistenţă deosebită, permiţând realizarea unor sarcini de foarte mare pătrundere, pe măsura experienţei pe care o au monadele secundare cărora li se repartizează asemenea sarcini. 
Astfel stând lucrurile, un cordon astral nu se va rupe niciodată sub puterea unor conjuncturi exterioare – spre deosebire de aţele, stringurile formate din obişnuinţe mental-emoţionale. Cordonul astral, chiar dacă are aparenţă de subţirime, nu este firav, nu este fragil, nu se rupe. Însă în perioada intrauterină există o perioadă în care el poate aduce fătului un grad avansat de fragilitate, însă toate structurile corporale şi de protecţie se întăresc rapid începând cu luna a doua şi total până spre luna a cincea. De aceea primele 5 luni de sarcină a mamei purtătoare sunt cele mai importante pentru făt, şi sunt necesare protecţii speciale ale mamei, pentru cordonul astral al fiecărui sistem corporal al copiilor ei potenţiali, indiferent de vârsta mamei. În acest fel, pe lângă liniştea şi echilibrul interior al mamei (şi emoţional, şi mental, şi fizic), ambele sisteme corporale (al fătului şi al mamei) sunt protejate de entităţile ajutătoare în limitele destinelor tuturor. Căci spiritele umane trebuie să înveţe să se protejeze singure, nu numai să aştepte protecţii divine – tocmai de aceea cuminţenia părinţilor este imperios necesară, alături de o libertate de trăire de care însă ei nu trebuie să profite. 
Pe de altă parte, această perioadă a primelor 5 luni de viaţă intrauterină era în antichitate prilej de acţiune pentru oameni care urmăreau slăbirea corpurilor copiilor conducătorilor nedoriţi de preoţii templelor egiptene (familiile regale ale duşmanilor lor). Cordonul copiilor nu era distrus, dar nici puterea mentală a preoţilor nu mai performa la nivele foarte înalte – deşi era suficient pentru a-şi pune planurile distructive în aplicare. Atacurile mentale asupra cordoanelor copiilor nenăscuţi conducea la instabilitatea emoţională avansată a acestora (stare de plâns compulsiv), la întreruperea odihnei, la obosirea întregului sistem care nu-şi mai putea recupera şi menţine la standarde optime vibraţia individuală. Îmbolnăvirea şi decesul survenea chiar în primii ani de viaţă ai urmaşilor vizaţi astfel. De aceea spiritele învaţă cum să se protejeze singure, protejându-şi astfel urmaşii (legendele şi chiar istoria scrisă menţionează fuga mamei de duşmani potenţiali, ascunderea în locuri tăinuite şi sub protecţia populaţiilor din jur prin activităţi zgomotoase şi puţin morale, care diminuau vibraţia locului şi tăinuiau în plus şi radiaţia spirituală puternică a copilului). 

În studiul următor vom discuta despre ieşirea temporară a corpului astral din sistemul corporal în vederea realizării călătoriilor astrale; deocamdată să înţelegem faptul că acest cordon astral este parte a sistemului de structuri ale canalului de destin: care este un canal protector ce nu poate fi distrus de nici o forţă de întrupare din acest univers, indiferent dacă ar fi fizică, astrală sau mentală – adică dacă ar fi dirijată din orice corp de manifestare umană planetară. Canalul de destin protejează întreg sistemul corporal cu toate structurile ajutătoare ale acestuia: toate la un loc şi fiecare în parte. Fiecare element corporal este protejat astfel de câte o structură a canalului de destin, iar cordonul astral este de asemenea parte din structurile sale: adică este constituit din energie fundamentală puternic compactizată, constituire pe care o pot realiza doar coordonatorii evoluţiilor fiecărui popor spiritual şi fiecărui spirit în parte, fiecărei monade din orice spirit şi monadelor individuale care evoluează şi ajută pe cei care au nevoie să fie ajutaţi. Fac această specificaţie ca să se înţeleagă clar că nimeni nu este înafara coordonărilor monadelor centrale care îndrumă, ajută şi creează condiţii pentru evoluţiile tuturor celor care se află în interiorul unui Centru de evoluţie.
De aceea am atras atenţia – şi o voi face ori de câte ori va veni vorba – asupra acestei confuzii de care se leagă frica de călătorii astrale, frica de rupere a cordonului astral sau chiar de inexistenţa acestuia. 

vineri, 3 martie 2017

PRECIZĂRI ÎN PLUS DESPRE CORDONUL ASTRAL

IDEI PRINCIPALE
1. Despre puritatea structurilor: a corpurilor, câmpurilor protectoare şi hrănitoare ale corpurilor, ale plexurilor altor structuri corporale.
2. Dezamprentarea naturală:
– prin celulele planetare de autostabilizare vibraţională;
– prin activitatea corpului astral de recuperare a vibraţiei pierdute prin activităţile curente ale corpului fizic de manifestare. 


DISCUŢII
Încă o dată fac precizarea că deocamdată discutăm despre confuzii legate de informări care circulă pe internet, şi mai rar despre viziunile în sine sau moşteniri din patrimoniul cultural, spiritual al poporului nostru sau al altor popoare. Şi ele, astfel de informări cu caracter general creează emoţii sau pot declanşa alte viziuni, amintiri, cunoaşteri – în funcţie de vibraţia momentană a observatorului. Omul poate avea convingeri plăpânde asupra intuiţiilor sale sau asupra unor vise şi viziuni spontane în care nu a crezut; iar prin astfel de informări oricine poate fi convins că nu greşeşte, că nimic nu i-a fost iluzie sau boală (multe cazuri de aceast fel am întâlnit). Dar mă refer aici la buna credinţă, la buna intenţie, la sinceritatea celor pe care le simţim cu toţii, le expunem, le descriem ca fiind percepute. 
Istoria omenirii cuprinde însă şi intenţii de a se denatura adevărul – aşa cum am mai spus. Personal, eu aduc deseori exemplul bazoreliefurilor egiptene antice, făcute în aşa fel încât să inducă în eroare din anumite puncte de vedere: imaginile se referă la ceva – textele povestesc despre cu totul altceva. Preoţii templelor ajunseseră la un moment dat la concluzia că nu este bine să ucidă – aşa cum se procedase în timpurile anterioare – constructorii care realizau lucrări de bună calitate; de aceea explicaţiile la care aveau acces cuprindeau elemente inteligent combinate şi astfel foarte credibile. Desigur, nu mă îndoiesc că şi astăzi multe explicaţii date unor lucrări vechi au la bază deturnarea adevărului – mă refer la explicaţii legate de extratereştri în ceea ce se numeşte “Paleoastronautică”, nefiind neapărat şi cazul celor care preiau traduceri, adaptări, ci al celor care iniţiază asemenea explicaţii. 
Dar să continuăm tema legată de cordonul astral.
Când discutăm despre puritatea corporalităţii de întrupare, să avem în vedere două aspecte:
– puritatea corpurilor: fără canale blocate, astfel încât interstiţiul funcţionează fără blocaje, realizând schimburile de energii şi materii în mod continuu, neîntrerupt. Discutăm despre canalele de circulaţie a fluxurilor prin interiorul masei corporale (asemănătoare cu vasele de sânge ale corpului fizic) şi nu despre plexuri, căci plexurile nu pot fi blocate, ci doar îngustate: elasticitatea ţesuturilor poate fi diminuată în cazul blocajelor canalelor interioare şi astfel plexurile se îngustează şi pierd mişcarea lor fluidă în ritmurile respiraţiei spirituale;
– puritatea câmpurilor concentrate în jurul corpurilor: fără fluxuri cu vibraţie joasă, înafara celor care sunt atrase în bloc de fluxurile cu vibraţie înaltă. Cu cât corpul are mai multe blocaje (canale cu fluxuri care nu se mai pot evacua uşor, fluid, din cauza vibraţiilor scăzute) cu atât vibraţia lui se va diminua şi va atrage fluxuri energo-materiale cu vibraţie mai joasă: puritatea câmpurilor constă în lipsa acestor floxuri cu vibraţie joasă, în care fuioarele de filamente cu vibraţie joasă atrag la rândul lor fluxuri cu vibraţie încă şi mai joasă. Dar totul este relativ în mişcările fuioarelor care formează un flux bogat: cu cât fluxurile atrase de fiecare corp au o vibraţie mai înaltă – după vibraţia corpului fără blocaje – cu atât cele mai joase vibraţii ale fuioarelor atrase de fluxurile intrate în câmp sunt mai înalte, chiar dacă sunt cele mai joase atrase de fuioarele cu vibraţia cea mai înaltă. 
Să ne întoarcem la puritatea, la curăţenia cordonului astral: aduc în faţă un lucru care se referă la plexuri (chakre) şi subplexuri – dar explicaţia este necesar a se extinde şi asupra cordoanelor, canalelor la care am făcut referire până acum: canalul de universalizare, cel de împământare, precum şi canalul, cordonul astral, de legătură permanentă a corpului astral cu restul sistemului corporal rămas pe planetă (în locul de trai, în stare de somn sau de relaxare profundă). 
De loc întâmplător, literatura orientală asemănă plexul (chakra) cu un lotus, iar canalele interioare cu petalele de lotus. Corespondentul european al lotusului este nufărul; puţin ştiu că structura petalelor (dar şi a celorlalte părţi ale plantei) nu permite lipirea impurităţilor (adică de materii străine, de fapt) de părţile plantei şi astfel aspectul este de floare mereu curată, pură. Într-adevăr aşa şi este în cazul plexurilor şi subplexurilor, ele (alături de canalele şi cordoanele corpurilor fluidice) se prezintă la fel: indiferent de starea mediului – dar şi de vibraţiile care vin din jur – ele sunt mereu curate, cu structuri pe care nu rămân şi nu se acumulează impurităţi, chiar dacă fluxurile cărora le asigură circulaţiile sunt mereu amprentate (popular: murdare, impure) de mediul pe care îl străbat. Impurităţi le numim noi – dar de fapt sunt pur şi simplu materii normale din mediul înconjurător, care se prind sau nu, rămân sau nu pe părţile corporale: totul în funcţie de necesităţile evoluţiilor spiritelor care susţin corporalităţile. 
Să nu uităm niciodată că, vorbind despre plexuri, ele nu se blochează propriu-zis (nu se “umplu” cu materii dense); ele atrag, şi asigură circulaţia normală a fluxurilor energo-materiale atrase, dar dacă corpurile de care aparţin au părţi blocate – canale de evacuare a fluxurilor consumate, alte structuri interioare şi interstiţiul corpului, atunci interstiţiul îngustează spaţiul de dilatare al plexurilor, subplexurilor, precum şi canalele interioare care se deschid în interstiţiu, ca şi porii interstiţiului: şi numim acest proces “blocaj”. Totul însă se deblochează în mod natural în perioadele anuale, cu vibraţie foarte înaltă ale planetei, chiar dacă omul nu este conştient de acest lucru şi nu lucrează cu el însuşi pentru deblocare. De asemenea, este necesar să înţelegem că atunci când este în diminuare în perioade mari de timp, vibraţia medie planetară determină restrângerea activităţii plexurilor tuturor vieţuitoarelor de pe planetă, pentru ca ele să beneficieze de o energizare mai redusă când vibraţia fluxurilor energo-materiale scade mult. Acest proces durează până când coodonatorii evoluţiilor noastre schimbă sensul vibraţiei zonale, aprovizionând zona universului cu fluxuri energo-materiale noi, proaspete, pentru ca acţiunile noastre de vibraţie scăzută să nu se consolideze mai mult decât este necesară învăţătura de apărare sau de dezvoltare a curajului într-o astfel de lume. 
Cu toate că nu este sub nici o formă de încurajat comportamentul uman din ultimele milenii, este neapărat de precizat faptul că diminuarea drastică a vibraţiei medii planetare nu a avut loc din vina omenirii (se va urmări studiul “Variaţia vibraţiei medii zonale”) aşa cum se crede de multe ori. Iar diminuarea activităţii plexurilor, subplexurilor şi canalelor corpurilor fluidice ale tuturor vieţuitoarelor de pe planetă a fost un aspect dictat de necesităţile evoluţiei spiritelor care sunt acum, în această perioadă întrupate pe Pământ: a fost o urmare a funcţionării normale a corpurilor matriceale din sistemele noastre corporale – cu variaţii pentru fiecare specie de vieţuitoare în parte, în fiecare etapă planetară. 
Nu ne oprim încă din studiile privind cordonul astral – cu asemenea ocazii un studiu mai aprofundat ne orientează într-o serie practic fără sfârşit de cunoaşteri, de înţelegeri.