CONFUZII LEGATE DE IEŞIREA ÎN CĂLĂTORIE ASTRALĂ

După o călătorie astrală, reţinem diferite imagini când ne reintegrăm în sistemul nostru corporal, fleşuri (adică imagini scurte, fulgerătoare) privind structuri ale corpurilor noastre, mai ales ale celor învecinate cu corpul astral, cum ar fi corpul dublu eteric – mai apropiat de vibraţia conştienţei noastre fizice şi despre care ştim şi câteva lucruri mai importante (cum ar fi existenţa plexurilor). Iar atenţia noastră se concentrează asupra celor care sunt cele mai cunoscute – cele 7 plexuri de pe partea ventrală (din faţă) a corporalităţii noastre. Din structurile plexurilor (asupra cărora putem reveni, spre cercetare, în alte călătorii de-ale noastre viitoare, când în alte cercetări personale ne vom aminti de aceste plexuri) reţinem ca pe ceva deosebit faptul că din mijlocul unui plex “iese” (creşte) un “cordon” în evidenţă. Mai târziu, în alte călătorii viitoare, vom vedea că este, şi mai ales care este diferenţa dintre un cordon (sau coardă) şi un canal şi vom înţelege că acela pe care l-am văzut în mijlocul vreunui plex nu este un cordon (sau coardă), ci este un canal amplasat în mijlocul plexului, între canalele care sunt alăturate. Imaginile fiind rapide, şi oricum multe fiind uitate din cauza diferenţei mari de vibraţie între corpul astral şi corpul fizic cu activităţile fiecăruia, reţinem doar ieşirea acelui canal în evidenţă, înafara corpului dublu eteric: mai ales la frunte (“şarpele” frunţii), sau la gât (dezvoltat cu cât este mai dezvoltată vorbirea, emiterea de sunete în viaţa omului) sau plexul central (deşi nu întotdeauna canalul central al manipurei este foarte dezvoltat, mai curând doar la oamenii care îşi dezvoltă în mod echilibrat toate activităţile de care poate fi capabil). Aşadar, conform exprimărilor din literatura ezoterică, omul vede acolo un “lotus” cu “petale” groase, cu un “pistil” în mijloc (deşi fără stamine!). Practicienii din vechime, care au lăsat moştenire cunoaşteri avansate despre corpurile fluidice şi plexurile lor, le-au asociat – spre o mai clară şi bună aducere aminte – unor elemente din viaţa curentă a locului (lotus la orientali, trandafir sau crin la europenii occidentali). S-a ştiut că o metaforă, o comparaţie cu ceva de o deosebită calitate va lăsa o amprentă profundă în conştienţa oamenilor de pretutindeni. Şi, mai departe, unii văd rapid acel “pistil”, de multe ori doar parţial, cât este în partea de câmp cu vibraţie mai joasă din jurul corpului şi astfel a apărut cu timpul încredinţarea că acolo are loc ieşirea corpului astral în călătoria sa. Ceea ce nu este adevărat. Tocmai de aceea facem asemenea precizări, cu detalii, tocmai de aceea am alocat un spaţiu atât de larg descrierii şi corecţiei acestor confuzii. 

Confuzii asemănătoare apar şi în alte situaţii, şi le vom studia în detaliu când vom discuta mai ales despre corpuri. De exemplu, în linii mari structurile corporale sunt constituite din fibre, care au o formă tubulară – canale dense în interiorul lor, în toată masa lor, dar foarte subţiri, fine, prin care circulă fluxurile energo-materiale prin toată masa corpurilor. Printre ele se află canale cu diametrul mai mare, care pornesc din apropierea plexurilor, conduc fluxurile care intră prin plexuri şi difuzează prin pereţii lor în toată masa corporală. Alte canale pornesc din interiorul masei corporale şi se deschid în interstiţiu, având ca rol atragerea şi evacuarea fluxurilor folosite deja de structurile corporale interioare, fluxuri care astfel au lăsat o parte din energia lor superficială în aceste structuri, diminuându-şi vibraţia. Deci în corpurile fluidice se află canale de colectare a fluxurilor noi pentru hrănirea corpului şi canale de evacuare a fluxurilor vechi, superficial consumate. Dar la corpul cauzal se pot observa canale mari, groase (formate şi ele, la rândul lor, din fibre subţiri, care hrănesc ţesuturile marilor canale), iar observatorul este tentat (şi eu am fost, la rândul meu, la începutul studiilor mele) să creadă că numai corpul cauzal are asemenea canale, vizibile din primul moment: o împletire de canale mai groase sau ceva mai subţiri (dar nu atât de subţiri ca şi fibrele) care au rol de preluare şi gestionare a vibraţiilor provenite de selectorul amplificator de vibraţii şi transmise corpurilor mental şi astral, mai precis: subselectorilor de la corpul mental şi astral, care activează structurile interioare ale acestor corpuri (mental şi astral). Percepţia este de sunet, simultan cu imaginea, de aceea se şi spune că acest corp – corpul cauzal – procesează, guvernează sunetele: dar de fapt el procesează vibraţiile, iar observatorul, înainte de a percepe schimbările registrelor de vibraţie, percepe sunetele – ca o orgă de sunete suprapuse sau cu secvenţe diferite consecutive, unele în continuarea altora. 

Sunt foarte multe aspecte interesante – şi mai mult decât atât, aspecte care ne ajută să înţelegem de ce unii oameni acceptă un anumit fel de muzică, în tonalităţi diferite, sau cu intensităţi diferite, sau în anumite momente şi nu în orice momente ale vieţii lor. Ne putem proteja astfel de ceea ce nu suportăm sau învăţăm să protejăm pe cei din jur care nu suportă ceea ce îndrăgim noi... 

Dar să revenim şi să vedem câteva exemple de confuzii legate de locul de ieşire a corpului astral în călătorie astrală. 

Poziţia nr.1: Confuzii privind desprinderea corpului astral prin plexul central (manipura chakra);

Poziţia nr.2: Confuzii privind desprinderea corpului astral prin plexul frunţii (ajna chakra)

Pe internet putem vedea foarte multe descrieri - am ales aceste poziţii întrucât ele sunt majoritare. Oricât am căutat, nu am întâlnit decât o singură dată o reprezentare corectă - dar pe vremea aceea nu păstram fotografii pentru această temă şi nu am preluat-o. Dacă găseşte cineva o reprezentare în care legătura se face corect, deasupra capului, vă rog să-mi trimiteţi pe pagina mea de facebook. 

De ce este important să se cunoască acest aspect al ieşirii PRIN ZONA PLEXULUI COROANEI (sahasrara chakra): nu numai pentru tema cunoaşterii corecte a celor care ţin de viaţa noastră. De multe ori însă apar şi idei legate de “murdăria” cordonului astral – confundându-se cu corzile de legătură între macrostructurile universului, pe care deseori apar amprente din mediul cosmic, despre care este bine să discutăm pe larg în viitor. Ceea ce sperie un om neobişnuit – dar doritor de a folosi conştient călătoriile astrale. Dar nu este cazul, acest lucru nu este de loc adevărat. În primul rând structura de “ancorare” nu este cordon, ci o parte a canalului de destin, care protejează întreg sistemul nostru corporal şi fiecare corp în parte, aşa cum am discutat cu multe detalii în articolele despre sistemele spirituale. Este canalul de destin al corpului astral – parte a canalului total de destin, al corporalităţii noastre de întrupare. Canalul de destin este o creaţie din energie fundamentală compactizată puternic, realizată de către entităţile coordonatoare ale evoluţiilor noastre. Nu numai că o asemenea creaţie este curată prin ea însăşi, nu se pot “lipi” nici un fel de fluxuri energo-materiale de canalele şi structurile de protecţie de destin. Dar în plus, zona pe unde iese corpul astral pentru călătorie astrală este un câmp cu cea mai înaltă vibraţie din sistemul nostru corporal. Este “spălat” energetic de plexul coroanei (sahasrara), care astfel asigură funcţionări superioare şi canalului de universalizare, şi corpului astral ieşit pentru călătorie de autostabilizare vibraţională şi libertate de mişcare, de cercetare în afara manifestărilor prin corpul fizic. 

Iată aşadar cât de important este acest lucru.

Dacă voi mai găsi şi alte fotografii mai elocvente, voi reveni.