DESPRE CORDONUL “DE ARGINT”: CORDONUL CARE LEAGĂ CORPUL ASTRAL AFLAT ÎN DEPLASARE (CĂLĂTORIE) ASTRALĂ DE RESTUL SISTEMULUI CORPORAL

IDEI PRINCIPALE
1. Ce sunt canalele şi ce sunt cordoanele corpurilor fluidice.
2. Ce nu este un cordon astral: nu este un plex de corp fluidic, nu este canal de universalizare (care este parte componentă a plexului coroanei), nici canal de împământare (care este parte componentă a plexului rădăcinii). 
3. Despre puritatea cordonului astral: amprentările normale ale cordonului astral şi eliberarea de amprente prin trăiri echilibrate. 

DETALII:

Se poate studia, spre înţelegere extinsă, termenul de dicţionar Plexuri ale corpurilor fluidice :

PLEXURI ALE CORPURILOR FLUIDICE (1)  

PLEXURI ALE CORPURILOR FLUIDICE (2)  

PLEXURI ALE CORPURILOR FLUIDICE (3) 

CÂTEVA CUVINTE DESPRE CANALE ŞI CORDOANE (CORZI) ALE CORPURILOR FLUIDICE

Tema legată de cordoane ca structuri ale corpurilor noastre fluidice – mai ales cel care ţine legat corpul astral, aflat în deplasare, de restul sistemului corporal (rămas la punct fix în locul unde se află corpul fizic) – este o temă complexă şi va face obiectul unor dezbateri viitoare mai ample. Referitor la acest subiect, încredinţările unora, răspândite mai ales prin intermediul internetului, ţin de frici legate de ruperea cordonului – dar şi de necunoaşterea existenţei lui, crezându-se că “decorporalizarea” ar însemna pierderea legăturii cu corpul fizic şi moartea totală a spiritului. De unde şi îndepărtarea cu groază chiar şi de citirea unor informaţii legate de aceste fenomene, de călătorii astrale conştiente în general, mai ales după răspândirea pe forumuri de religie a multor informaţii date drept certe cum că aceasta ar fi una dintre pedepsele divine pentru încercarea de a pătrunde “misterele” lui Dumnezeu – din moment ce scrierile religioase nu le abordează direct. Nu este singura confuzie de acest fel, şi una dintre rădăcinile pe care se bazează unele scrieri religioase se leagă de practici ale preoţilor din antichitate, care cunoşteau şi practicau curent cunoaşterea astrală, atacând cu forţele lor dezvoltate după iniţieri şi planuri ascunse, cordoanele astrale ale moştenitorilor nou-născuţi ai regilor ţărilor care li se împotriveau. Dar despre aceste practici vom mai discuta: oricum ele nu aveau puterea de a distruge complet cordoanele de susţinere ale corpurilor astrale ale oamenilor aflaţi în somn. Starea de somn înseamnă de fapt detaşarea spontană a corpului astral pentru diverse acţiuni: în primul rând odihna spiritelor (ale tuturor vieţuitoarelor de altfel, nu numai ale oamenilor) de folosire a corpului fizic, folosire foarte obositoare – dar folositoare evoluţiilor noastre. Ceea ce se obţinea prin atacuri de acest fel era o slăbire a cordonului astral, ceea ce conducea la slăbirea sănătăţii omului, prin lipsa unui somn de calitate, şi decesul până la anii maturităţii. 

Dar vorba cuiva: nu mai suntem în antichitate, când forţele spirituale aveau vibraţia cea mai joasă, conducând la manifestări mult mai acute chiar decât în zilele noastre. Azi credem – din neştiinţă – că se petrec cele mai abominabile manifestări umane, încredinţare care nu este însă corectă – ceea ce nu înseamnă că nu ar fi de contestat. Toate trebuiesc cunoscute la justa lor valoare, nu numai pentru ca noi să scăpăm de frici, dar şi pentru a cunoaşte adevăruri pe care istoria nu le-a consemnat, din motive lesne de înţeles. 

Nici explicaţia că moartea unui om poate surveni în timpul nopţii prin ruperea cordonului astral nu este de loc corectă. Decesul poate surveni din cauza defectelor corpului fizic (cerebrale, cardiace), iar desprinderea totală a corpului astral, cu cordonul său cu tot este o parte implicită în orice deces: prin retragerea radiaţiei spirituale din corporalitatea care are vibraţia cea mai joasă: corpul fizic şi corpul dublu-eteric, cu greutatea cea mai mare de menţinere în forţele spirituale a unor structuri nefuncţionale. 

Vom mai discuta şi despre alte aspecte pe care le-am întâlnit pe internet.

Astfel încât, cunoscând felul în care se constituie corporalitatea noastră şi felul în care ea funcţionează de-a lungul vieţii, călătoriile astrale conştiente se pot derula cu aceeaşi precizie şi siguranţă ca orice alt fel de funcţionare conştientă a omului: conştientizarea respiraţiei, menţinerea întrupatului în stare de mers, de staţionare, de hrănire, de comunicare, etc. Toate pot fi realizate în mod conştient – nu conştient numai de plăcerea pe care o avem (cum se petrec lucrurile de multe ori), ci de derularea procesului în sine. Şi din fiecare în parte se pot învăţa mult mai multe – despre noi înşine în primul rând – decât credem derulându-le conştienţi numai de plăcerile sau neplăcerile lumii în care trăim. Dar aceasta este altă poveste, pentru alte situaţii. 

De asemenea, se poate atrage atenţia asupra faptului că el nu este nici o prelungire a plexului frunţii (Ajna) – cum de altfel nu este nici în prelungirea vreunui alt plex, şi astfel nu ţine strict doar de dezvoltarea lui, în mod particular doar pentru cei “aleşi”, în mod ascuns şi miraculos, de către Dumnezeu. Unele structuri ale plexurilor corpurilor fluidice pot fi asemănătoare cu cordonul astral, structuri care se află în mijlocul oricărui plex – fapt care conduce la astfel de confuzii; de altfel mulţi oameni au vederea interioară bine dezvoltată, dar interpretările pe care le dau celor vizualizate bine astfel sunt preluate după confuzii vechi sau după induceri în eroare tot vechi, moştenite de societate din ultimele milenii anterioare.

În mod asemănător se poate discuta despre canalul de universalizare şi canalul de împământare  : două canale care sunt în prelungirea canalului central al sistemului corporal, în linii mari cu acelaşi fel de structură, deşi au particularităţile lor proprii şi de structură, şi de funcţiune, diferite de canalul central şi de alte structuri de aceeaşi natură. 

Am folosit şi eu, pentru uşurarea înţelegerii, exprimarea “cordon” – dar de fapt el nu are propriu zis o structură de cordon, ci de canal:

– un canal este o structură singulară prin care circulă fluxuri energo-materiale cu vibraţii foarte apropiate, care fac parte din acelaşi set de vibraţii locale – parte a unui set şi mai cuprinzător de vibraţii stelar-galactice;

– un cordon este o structură complexă, formată din mai multe canale concentrice distincte, fiecare în parte având o vibraţie individuală diferită de a celorlalte şi procesând fluxuri energo-materiale cu vibraţii care fac parte din acelaşi set cu canalul prin care circulă. Cu referire la subiectul nostru, cordonul ca formă are o desfăşurare exterioară corpului – de aceea este numit de obicei cordon – dar el este retractabil: adică se poate desfăşura şi se poate retrage în structura de care aparţine, aşadar nu rămâne liber înafara corpului astral, atunci când acesta din urmă se reintegrează sistemului corporal de care aparţine. 

De altfel acest cordon are o structură mult mai complexă decât pare la prima vedere. El nu este format din canale concentrice interioare, ci are doar două canale alăturate care funcţionează în două vibraţii: maxime pentru setul de vibraţii al corpului de care aparţine (corpul astral în cazul nostru) şi minime pentru acelaşi set de vibraţii. În acest fel, el aprovizionează în plus corpul astral aflat în deplasare şi cu fluxuri cu vibraţii aflate dincolo de vibraţia medie care îi trebuie pentru desfăşurarea în bune condiţii a sarcinilor pe care le are. 

Să-l numim şi noi în continuare cordon, dar să reţinem că, la un moment dat al studiilor de profunzime, ne este necesar să ştim, şi să folosim denumiri cât mai corecte. Nici eu nu am ştiu la început asemenea deosebiri şi nici nu mi-au atras atenţia ajutătorii mei astrali, care urmăresc să mă lase să descopăr singură, în cadrul studiilor, diversele confuzii pe care le-am preluat şi le duc mai departe; doar dacă ei văd că nu mă sesizez un timp mai îndelungat, mă canalizează către înţelegere sau îmi atrag atenţia în mod expres asupra deosebirilor, subliniind confuziile. Tocmai de aceea am considerat că e bine să trec în revistă aceste deosebiri, cărora le voi acorda un spaţiu lărgit cândva: despre plexuri şi complexitatea lor specială, despre corzile galactice şi zonale (şi inter-zonale) unde procesele de creştere şi de modificare sunt deosebit de complexe şi putem înţelege pe larg o serie întreagă de fenomene cosmice. 

DESPRE PURITATEA CORDONULUI ASTRAL

O idee care apare destul de des este aceea potrivit căreia cordonul astral (să nu mai folosim metafora: cordonul de argint) ar fi impur, iar din această cauză uneori s-ar percepe mediul înconjurător ca prin ceaţă, tern, fără coloratura care se poate percepe alteori. 

În primul rând canalele şi cordoanele nu au senzori de percepţie şi nici structuri de emisie. Vom reveni asupra acestei idei.

În al doilea rând, am explicat din ce cauză apar aceste două feluri de percepţie, în art. “ Prima mea ieşire spontană în astral ” punctul: În continuare: diverse analize (1). Pe scurt, o asemenea diferenţă apare datorită faptului că în apropiere de sistemul corporal lăsat în relaxare: în mediul planetar şi în sistemul nostru stelar, mediul cosmic se percepe şi cu senzorii corpului mental – puternici dar numai pe spaţii restrânse, şi cu senzorii corpului astral – mai slabi, dar şi ei puternici în interiorul sistemului nostru stelar. Radiaţia mentală este însă mult mai scurtă decât cea astrală, astfel încât, la distanţe mai lungi rămân în funcţiune numai senzorii corpului astral; ei oferă percepţii bune în profunzimea spaţiului şi a structurilor cercetate, dar percepţia în sine devine mai înceţoşată, mai puţin colorată, iar sunetele devin mai rare şi uşor deformate (mai groase şi mai prelungi). 

O asemenea percepţie nu se datorează aşadar neputinţei de a percepe structurile: ele se percep, în toată bogăţia, varietatea lor – dar explicaţia înceţoşării imaginii derivă din altă greutate de percepţie. Pe Pământ, întrupatul este obişnuit cu diferite structuri (planeta, vieţuitoarele ei, creaţiile materiale ale sale şi ale semenilor) din materii cu anumite nivele de vibraţie. Percepţiile la distanţă se confruntă cu structuri constituite din materii care au vibraţii cu care spiritul nu este obişnuit în mod curent, şi în general spiritele umane nu au foarte mare experienţă de călătorie astrală cu pornire din planete cu vibraţie foarte joasă, cum este Pământul. Dar strângem experienţă! Trecerea de la un nivel mediu de vibraţie (al Pământului, de exemplu) la un alt nivel de vibraţie (al altor sisteme stelare din galaxie) se face mai greu la început, din vibraţiile de pe planeta de bază, dacă sunt joase şi mai sunt şi în variaţie puternică, aşa cum este cazul actual al Pământului. Desigur, lipsa unor energizări din cauza unor blocaje în oricare din corpurile fluidice sau oboseala cronică a creierului corpului fizic pot duce la slăbiri ale puterii de percepţie sau procesare a percepţiilor care vor da sau nu imagini corecte. Cercetătorul trebuie să ţină cont de toate aceste aspecte pentru percepţii de înaltă acuitate, fidelitate. Căci spiritul/monada este de fapt observatorul, iar corporalitatea de întrupare este sistemul de unelte care îi permite desfăşurarea destinului în condiţiile planetare şi cosmice locale. 

Dar nu este vorba despre a fi sau anu fi pur cordonul, căci senzorii nu sunt în vârful sau în lungul/interiorul cordonului. Cordonul transmite vibraţiile către corp, cordonul asigură energizarea permanentă a corpului în deplasarea sa, iar impurităţile provenite din diverse aspecte ale funcţionării corpului cu toate structurile lui au un regim normal existenţial, pe care îl vom dezbate în continuare. 

Însă trebuie să acceptăm, să înţelegem că monada este aceea care percepe mediul înconjurător. Structurile corporale sunt ajutătoare pentru razele, seturile şi subseturile de raze din radiaţia sa totală, le canalizează şi astfel monada învaţă treptat să le folosească: mai întâi prin astfel de structuri, apoi fără ele, după ce mişcările şi activităţile derulate prin intermediul lor ajung să fie consolidate, formând obişnuinţe puternice, flexibile, formând abilităţi, formând experienţa sa generală de manifestare. Pe lângă rolul de formare a abilităţii de a ne îndrepta razele drept acolo unde dorim şi astfel să desfăşurăm acţiuni direct cu ele, până când percepţiile monadei ating o fineţe pătrunzătoare, structurile corporale, întreaga lume corporală măreşte – ca un microscop, ca o lunetă – toate ţelurile simţirilor sale. Corpurile sunt unelte de amplificare a stimulilor din medii de trai extrem de complexe şi în acelaşi timp unelte de amplificare a înţelegerilor pentru monada aflată la începuturile trăirilor ei. Astfel ea se obişnuieşte cu percepţiile, cu strângerea de informaţii din acest mediu extrem de complex – dar şi extrem de variabil în toate aspectele sale existenţiale; se obişnuieşte să le proceseze: să le analizeze, apoi să tragă concluzii, să-şi adapteze experienţa proprie anterioară şi să pună totul în aplicare. Evoluţiile îi pun la dispoziţie aşadar astfel de ajutoare corporale, apoi direct, treptat, fără ajutorul lor. 

Pe de altă parte, cei care au antrenată obişnuinţa vederii mental-astrale, au sesizat un fenomen care apare şi de care se leagă multe confuzii, fără o cunoaştere prealabilă a funcţionării cordoanelor corpurilor întrupaţilor, dar şi fără o cunoaştere a corzilor galactice: care fac parte din matricea de formare a galaxiilor şi, fiind mult mai groase, în reţele extinse, pot fi văzute şi înţelese mai clar prin călătorie astrală, cu toată fenomenologia extinsă a constituirii şi funcţiunilor lor. Fără a cunoaşte confuziile care se pot naşte, ei percep părticele materiale care se acumulează pe corzi, apoi se desprind – mai repede sau mai lent – ca nişte cojiţe, ducând la ideea de impurităţi. Iar omul fiind considerat... fiinţă impură (din ştiinţele şi religiile dogmatice ale societăţilor contemporane) asocierea, de multe ori neconştientizată, conduce la încredinţarea că acest cordon este cauza unor percepţii neclare, confuze, înceţoşate. Lucru care nu este adevărat, iar cunoaşterea evoluţiilor spirituale conduce la înţelegerea faptului că şi în condiţiile unor blocaje inerente ale corporalităţii de întrupare, puterea de percepere rămâne la nivel ridicat; iar decodificarea informaţiilor poate avea loc în continuare dacă experienţa spiritului este mare, întrupatul putând trage concluzii bune din orice fel de percepţii care se asociază cu o intuiţie şi clar-intuiţie corectă, ambele feluri de informare funcţionând împletit şi oferind cercetătorului tot ce-i trebuie pentru realizarea destinului său. 

Când vom discuta despre corzile matricei galactice percepute în deplasările astrale, se vor înţelege încă şi mai bine, mai profund, asemenea aspecte existenţiale ale corporalităţii în derularea destinului nostru pe o planetă cum este Pământul. 

Deocamdată să ne oprim la cordonul corpului astral, să spunem doar că el nu este o parte impură a corpului, ci este vorba espre cu totul altceva:

1. Este vorba despre eliberarea absolut normală a unor fluxuri compactizate din structura interioară a cordonului, care au hrănit, vitalizat cordonul: asemenea fluxuri şi-au lăsat o parte din energia superficială a filamentelor care le compun în structura de care s-au desprins, după ce au energizat-o, vitalizat-o. Ele provin din materiile cordonului propriu zis – nu din corpul astral: mulţi cred că sunt astfel de fluxuri cu energie consumată care s-ar elimina prin cordon, ca printr-un intestin. Dar cordonul este tot atât de material ca şi corpul, funcţionând pe baza aceloraşi principii. Filamentele cu vibraţia diminuată se eliberează direct în spaţiu, şi din corpul astral, şi din cordonul astral, unde sunt atrase de fluxurile aflate în circulaţie cosmică, intrând imediat în componenţa fluxurilor energo-materiale care se află în circulaţie cosmică permanentă.

Circulaţia normală a fluxurilor energo-materiale care circulă prin toate structurile corporale, deci şi prin astfel de cordoane, presupune ca partea cea mai însemnată a fluxurilor să circule prin înaintare, prin difuzie, prin materia care formează grosimea canalului, împingând fluxurile consumate spre exterior, spre eliberare; şi astfel observatorul poate percepe mişcarea aceasta a fluxurilor în eliberare, care acum au o vibraţie mai mică decât a cordonului energizat, eliberare care se face prin porii lui. Fluxurile au vibraţii apropiate – dar nu identice, de aceea filamentele se acumulează puţin sub formă de pojghiţe, care se eliberează împinse de cele care vin mereu în urma lor. Necunoaşterea acestor procese normale conduce la astfel de confuzii.

2. Pe de altă parte, sunt şi amprente normale ale mediului în care se desfăşoară deplasarea corpului astral, iar această amprentare este binevenită în orice împrejurare, căci ea ne ţine mereu în tangenţă cu universul în care trăim, ne obişnuieşte cu felurile de energii şi materii circulante înafara planetei, care vor intra treptat, în timp, în circuitul interior al fluxurilor care hrănesc planeta şi apoi şi corpurile noastre: pe măsură ce schimbările din cosmos ajung pas cu pas în atmosfera planetei, apoi în câmpurile corpurilor noastre şi apoi imediat chiar în interiorul corpurilor noastre. Este o formă de adaptare prealabilă cu care ne confruntăm permanent, de fiecare dată când dormim, când corpul nostru astral se deplasează automat în locurile proprii de autostabilizare vibraţională. Când efectuăm în mod conştient asemenea deplasări, călătorii astrale, perceperea unui asemenea fenomen provoacă frică la începutul conştientizărilor noastre de tot felul – dar să nu uităm că nimic din ceea ce există nu este altceva decât o îmbogăţire de experienţă; prin existenţa fiecărui element în parte, prin asocieri şi disocieri, experienţa noastră devine din ce în ce mai compelxă, formând şi diversificând flexibilitatea noastră – lucru care poate repede deveni baza altor multe experienţe viitoare.

În mod natural, amprentele sunt bucăţele fine de filamente de materii compacte din mediul de trai, provenite din circulaţiile fluxurilorenergo-materiale din aerul planetar ori din câmpurile altor corpuri, ale altor vieţuitoare din jur. Gândurile şi emoţiile puternice ale vieţuitoarelor, mai ales ale oamenilor – care le amplifică ca urmare a unei experienţe de viaţă (cu cele negative şi cu cele pozitive deopotrivă) – sunt forme de radiaţie care se împrăştie rapid, cu putere, care atrag în drumul lor tot filamente din circulaţii şi din câmpurile altor vieţuitoare planetare (de aceea şi animalele devin agresive în astfel de cazuri); ele lipesc părticele de câmp propriu sau fluxuri pe care le compactizează în drumul lor (ca un buldozer care împinge materii: pământ, zăpadă) şi le împrăştie cu putere peste tot, nu numai în câmpurile celor ce fac obiectivul gândurilor, emoţiilor proprii. 

Eliberarea de amprente se realizează prin:

– activităţi calme, echilibrate, cu vibraţie înaltă: gânduri, emoţii line curente: nu numai după altele agresive, tulburătoare, ci ca regulă în trăirile noastre curente: iubitoare, tolerante, pline de încredere, acceptări ale celor din jur chiar dacă nu sunt de urmat – dar nici de agresat, căci nu fac decât să le întărească şi să reobişnuiască întrupatul cu astfel de manifestări de a căror obişnuinţă scăpase anterior. Mai sunt de asemenea manifestări care pot dezamprenta considerabil, cu efecte pe termen lung: mila şi compasiunea, în aspectul lor pozitiv, nu dispreţuitor – mulţi confundă un aspect pozitiv cu unul negativ chiar şi în cazul sentimentelor frumoase, asociindu-le cu slăbiciune de caracter;

– un mediu curat de trai curent (deci păstrarea permanentă a curăţeniei, nu numai din când în când), bine aerisit, natural, la fel şi un somn odihnitor pentru recuperarea vibraţiei medii personale; hrană naturală din pământuri naturale (pe cât posibil nu din culturi hidroponice). Toate la un loc formează o odihnă activă cu frecvenţe înalte de vibraţie, realizează forme de degajare a câmpurilor şi prin respiraţia naturală A MONADEI (foarte mare atenţie la acest aspect): de aceea discutăm despre trăirile monadei, care sunt doar facilitate prin accente de corporalitate de întrupare. 

Prin porii interfeţei canalului cu mediul înconjurător are astfel loc o circulaţie liberă a fluxurilor, mai ales a celor consumate, care nu se mai acumulează în cojiţe, ci se desprind fără întrerupere, permanent, ca un nor de particule. La fel ca şi celulele consumate (“moarte”) ale corpului fizic, cu a căror existenţă ne-am obişnuit, o vedem în lumina puternică a soarelui. 

Desigur, este de discutat şi tematica blocajelor interioare ale structurilor care permit circulaţia fluxurilor energo-materiale în interiorul corpurilor fluidice – la fel ca şi în interiorul organelor corpului fizic. Dar chiar dacă asemenea blocaje încetinesc activităţile de amprentare/dezamprentare, ele nu ordonează în principal fenomenologia ca atare. Este de dorit o circulaţie normală, echilibrată, a fluxurilor prin toate plexurile, subplexurile şi canalele corpurilor fluidice: prin interiorul corpurilor şi la nivelul interstiţiilor  . 

Este dorit să se cunoască însă faptul că în primul rând corpul astral şi corpul mental sunt primele care se “curăţă”, se deblochează în fiecare proces de somn în primul rând, atunci când are loc echilibrarea vibraţiei proprii prin autostabilizare vibraţională. De asemenea, o echilibrare diurnă – adică în stare de veghe – a corporalităţii noastre, mai ales la corpurile cu vibraţie naturală joasă (corpul dublu eteric şi corpul fizic) are loc prin trecerea noastră prin şirurile de celule de stabilizare vibraţională ; dar o astfel de echilibrare vibraţională este condiţionată – în zilele noastre – de mersul natural relaxat prin natură. Dacă ne gândim la faptul că celule de stabilizare vibraţională sunt peste tot, inclusiv în oraşe, să adăugăm faptul că vibraţia citadină (trafic, industrie, muzică, comunicare şi relaţionare între oameni) estompează mult efectul radiant al celulelor de stabilizare vibraţională asupra tuturor vieţuitoarelor, de aceea mersul natural, pe jos (care beneficiază şi de o împământare sănătoasă) care se face mai ales prin parcuri, prin zone naturale întinse, conduc toate la deblocări şi dezamprentări ale sistemelor noastre corporale.

Toate sunt experienţe care ne îmbogăţesc cu cea mai sigură bogăţie din lume: aceea a trăirilor care formează experienţa noastră spirituală eternă.