„Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă a căuta tărâmuri noi, ci a vedea cu ochi noi”... (Marcel Proust)

joi, 5 aprilie 2018

CE NE POATE ÎNTRERUPE O CĂLĂTORIE ASTRALĂ

Desigur, nu discutăm despre zgomote şi alte evenimente, fenomene exterioare curente, locale, despre care ştim să ne ferim sau oricum le înţelegem în mod curent. Discutăm despre fenomene speciale care nu pot fi înţelese decât prin cunoaştere metafizică. 
Şi pentru că oarecum a venit vorba, să facem la început câteva precizări.
Când discutăm aici despre călătorii astrale, mă pot referi (şi oricine o poate face, la fel ca şi mine, în discuţii, pe bloguri, forumuri, etc.) la:
1. Cunoaşterea de care orice călător astral are nevoie, pentru întărirea sa personală, pentru a fi încrezător în posibilităţile sale în acest domeniu; dar bineînţeles că o cercetare suplimentară pentru adeverire este întotdeauna absolut benefică, alături de legături de studiu cu alte persoane care lucrează în acelaşi domeniu. 
2. Cunoaştere în general: de care poate beneficia toată lumea, indiferent dacă citesc practicanţii care s-au obişnuit cu călătoriile astrale (şi astfel se simt întăriţi, încurajaţi) sau cei care deocandată au alte sarcini de destin de rezolvat (în familie, serviciu, alte activităţi, alte forme de cunoaştere) – dar sunt de asemenea interesaţi, atraşi de activitatea şi cunoaşterea astrală, de cele petrecute la limita dintre subconştientul apropiat de conştient şi însuşi conştientul activ fizic, care este extrem de subţire. De altfel intuiţiile şi acceptările tuturor celor interesaţi denotă treceri frecvente de la subconştient la conştient, treceri care se sprijină pe transformarea unor asemenea limitări într-un adevărat univers de curiozităţi privind practicarea personală (şi în grup, în timpul unor cursuri). Mai ales pentru cei care practică în prezent călătoriile astrale, pentru care cunoaşteri de acest fel, din experienţa altora, pot fi indicatori ai unor înţelegeri anterioare profunde, care le pot întări încrederea în sine şi cărora idei noi de cercetare în plus se dovedesc întotdeauna binevenite. Dar este cu atât mai mult valabil pentru orice doritor de cunoaştere – care, chiar în această viaţă, poate ascunde un potenţial călător astral viitor, când alte sarcini curente se termină şi există timp şi condiţii familiale pentru activităţi de acest fel. 
Atenţia acordată unor asemenea teme de cunoaştere are ca efect însă şi o concentrare naturală crescută asupra tuturor celor cu care ne confruntăm în viaţa fizică curentă. Iar acest fapt – observat de mulţi curioşi în direcţia cunoaşterilor de acest fel – este normal, întrucât orice organ de simţ al corpului fizic are o deschidere majoritară pe domeniul fizic, aşa cum e normal (pe nivel de vibraţie corespunzător aspectelor fizice), însă în proporţie mai mare sau mai mică, dar sesizabilă în anumite condiţii, percepţia noastră se deschide şi în nivelele superioare de vibraţii. Iar acest lucru se datorează aprovizionării cu fluxuri şi vehiculării prin plexuri, în cascadă, până la corpul eteric care dublează corpul fizic şi le trimite acestuia. Dar nu numai – iar acest lucru este mai puţin cunoscut: există intarsieri (introduceri de substructuri speciale de mică extindere – dar deosebit de importante) de materii de vibraţii mai înalte, din toate corpurile, până la corpul fizic inclusiv: mai ales eteric şi astral, foarte puţin (dar real) în domeniul mental şi cauzal. De aceea interesul crescut în domeniul astral (şi, mai departe: în mental şi cauzal – în perioadele anuale pe carele numim ale “cerurilor deschise” - chiar recomand, cu respect, citirea articolelor despre acest fenomen) conduce la mărirea considerabilă a plajelor de atenţie în realitatea curentă şi, în cascadă, creşterea intuiţiilor (bănuim – şi se adevereşte de multe ori – că ar exista ceva înafara celor percepute cu organele fizice de simţ) din nivelele superioare de vibraţie, ceea ce conduce la ridicarea nivelului de clar-intuiţie (ştim perfect ceva neperceput cu organele noastre fizice de simţ, ceea ce se dovedeşte a fi perfect real, chiar dacă nu apar fleşuri de clar-vedere sau de clar-auz) şi apoi chiar fleşuri spontane de clar-vedere şi de clar-auz: mai ales în meditaţii pe care ni le propunem active (deci nu numai de relaxare după o zi sau după o săptămână de muncă). 
Şi acum să ne ocupăm puţin şi de tema enunţată în titlu!
Să începem cu o precizare deosebit de importantă: 
CÂND SUNTEM ÎN CĂLĂTORIE ASTRALĂ, CA OAMENI, NU SUNTEM ENTITĂŢI ASTRALE. Nimic nu se desprinde total de sistemul corporal de manifestare a spiritului. Este necesar să ştim asta, căci entităţile astrale nu se confruntă cu aşa ceva. 
Este o clarificare cu ocazia căreia mai putem învăţa şi alte câteva lucruri în plus. Să vedem despre ce este vorba. 
În primul rând să vedem mai detaliat care este diferenţa între entităţile astrale şi întrupaţii cu corp fizic.
Entităţile astrale sunt independente, nu sunt “legate” de un corp dublu eteric şi implicit de un corp fizic într-un sistem corporal care le cuprinde pe toate, ci au numai corpuri superioare corpului astral de manifestare, toate amplasate într-un canal de destin care le cuprinde, şi le protejează pe toate. Noi, oamenii, adică spirite evoluate, întrupate cu corp fizic de manifestare curentă, ne putem numi doar călători astrali, nu suntem entităţi astrale cu destin astral, cu sarcini care se derulează prin forţe spirituale radiante pe care le numim astrale, ajutate de forţele mentale, cauzale şi spirituale. În calitate de călători astrali, noi ne folosim de sprijinul celorlalte forţe energetice radiante înalte ale spiritului, în mod indirect: căci numai corpul astral ni se deplasează, în timp ce entităţile astrale se deplasează permanent, fără nici o pauză, cu întreg sistemul corpurilor sale fluidice la un loc. Dar în calitate de călători astrali, noi ne folosim şi de corpul fizic şi cel dublu eteric – corpuri cu vibraţia mai joasă comparativ cu corpul astral, alături de cele cu vibraţie mai înaltă: datorită acestui fapt sarcinile cu specific astral nu pot fi realizate decât pe termen foarte scurt, pe parcursul unei părţi din timpul afectat somnului, întrucât asemenea activităţi pot deveni foarte repede obositoare pentru spirit. Ceea ce înseamnă că pe parcursul unei călătorii astrale conştiente nu putem realiza sarcini de mare amploare cu caracter astral – iar cercetarea astrală pe care o facem nu este o sarcină propriu-zisă, ci o necesitate de cunoaştere pentru spiritul uman, în mare parte de pregătire pentru viaţa fizică, în continuare. Sarcinile cu caracter astral mai pot cuprinde o serie de învăţături pe care le oferim altor oameni, chiar în manifestare fizică, sau învăţături pe care le primim de la entităţile astrale ajutătoare de destin sau alte entităţi astrale care au sarcini universale de ajutor (foarte evoluate); alte sarcini pot fi acţiuni de protecţie a unor forme de viaţă planetară sau din galaxie, sau participarea la lucrări de întreţinere ale unor structuri create de entităţi astrale în galaxie, unde noi învăţăm să participăm şi să ne orientăm în acelaşi timp pentru sarcinile de creaţie ale unor asemenea structuri, pe care le avem în evoluţiile noastre viitoare apropiate. Să ţinem cont de faptul că în călătorii astrale putem să derulăm sarcini restrânse numai după o adormire profundă, adică numai după activitatea noastră curentă de autostabilizare vibraţională în structurile speciale ale planetei: ceea ce nu mai este călătorie astrală conştientă, nu o mai gestionăm căci este o cuplare implicită când vibraţia sistemului corporal scade şi se instalează oboseala: activitatea noastră cerebrală nu mai este nici în “alfa”, nici în “delta”, ci în “theta”. Foarte rari sunt oamenii care au un fond de liniştire puternic şi pot ajunge în mod conştient în unde cerebrale theta, dar nu pentru lung timp, dintr-o motivaţie foarte banală – iar acum intrăm în subiectul nostru titrat: care nu are nimic de-a face cu pregătirea noastră de susţinere a activităţii astrale: variaţia puternică a vibraţiei medii planetare. 
Cu variaţii relativ mici: de la o secundă la alta, de la un minut la altul, noi suntem obişnuiţi, dar când variaţiile sunt mai mari, chiar dacă acestea sunt mai rare (dar nu atât de rare încât să ne dezobişnuim de ele), suntem influenţaţi în orice activitate pe care o desfăşurăm – inclusiv în activitatea astrală, dacă este în curs de desfăşurare. La fel se petrec lucrurile şi când dormim, treziri uşoare sunt cauzate de variaţii în vibraţii ale diferitelor câmpuri şi fizice, şi fluidice. Adormim mai repede sau mai greu, după cum decurge şi sensibilitatea proprie, dar despre întreruperile călătoriilor noastre astrale trebuie să ştim anumite lucruri pentru a da totuşi un curs fluid desfăşurărilor. 
Oamenii cred că nu au ce face în asemenea situaţii, că ar fi vorba despre o neputinţă personală, chiar iremediabilă: “Eu nu pot şi gata! Ce să mă mai chinui???...” Aşadar nu este adevărat, nu este vorba despre o neputinţă personală iremediabilă, ci despre un fenomen natural care ne afectează pe toţi atunci când vibraţia planetară este joasă – adică în perioade ca aceasta pe care o traversăm. Este o situaţie atipică, e drept, pentru că evoluţiile spiritelor umane în această zonă a universului cuprind de regulă variaţii foarte ample (zilnice mai mari: ca cele dintre noapte şi zi, dar în rest cel puţin cele săptămânale şi lunare sunt cele mai dese, dar şi binecunoscute de oameni, care au experienţa de a le ajusta astfel încât nici nu mai simt în rutina vieţii zilnice). În situaţiile atipice, când populaţiile spirituale planetare cuprind, foarte rar (şi suntem într-o astfel de situaţie acum) blocuri spirituale piramidale aflate în călătorii regresive : foarte greu de îndurat la un moment dat. De aceea apare necesitatea scurtării perioadelor de tranziţie de la vibraţiile joase la vibraţiile foarte înalte (perioade care de regulă sunt foarte lungi, dar foarte necesare atunci când se desfăşoară, pentru obişnuiri şi consolidări de manifestări). Coordonatorii evoluţiilor noastre scurtează această perioadă prin aducerea suplimentară de fluxuri energo-materiale noi, direct din barierele interzonale , iar suprapunerea cu fluxurile vechi, cu energia lor consumată, precum şi fluxurile noi, proaspete, care vin încet, din galaxie în galaxie, pe cale naturală determină toate aceste vibraţii rapide cu amplitudini foarte mari într-un termen foarte scurt, care ne lovesc ca nişte cuţite permanent. Dar toate ne sunt necesare pentru a ne obişnui cu ele şi, prin voinţa noastră proprie, să depăşim neputinţa generală de a ne manifesta fluid, la cotele cele mai înalte, fără să ne lăsăm influenţaţi de astfel de condiţii grele, de multe ori agresive. Să ne mobilizăm să ieşim din sfera inerţiilor, comodităţii individuale şi de grup. Avem putere – dar abia acum descoperim acest adevăr. 
Există şi un remediu la îndemâna tuturor: de asemenea puţin cunoscut de călătorii astrali, întrucât nu ştim că acest corp astral al nostru este ajutat de corpul superior, cu vibraţie superioară – corpul mental. Când o variaţie de vibraţie ne “destramă” călătoria astrală, putem relua ultima imagine sau o imagine care ni s-a părut nouă semnificativă (cel puţin eu aşa procedez), ne concentrăm pe ea până la liniştirea noastră, până la intrarea într-un timp de echilibru din nou. Şi vom observa că se pot petrece una din cel puţin următoarele variante:
1. Corpul mental va prezenta alte detalii privind imaginea pe care ne-am fixat atenţia; dacă nu ne vom acomoda cu vibraţia în permanentă variaţie, corpul mental tot ne ve fixa imaginea în lucru, trebuie doar să fim răbdători şi perseverenţi. Să studiem şi să ne fixăm atenţia pe detalii, iar la un moment dat vom ajunge să vedem acolo şi alte detalii. Corpul mental prezintă de regulă informaţii sub formă de fleşuri, ca nişte fotografii ale celor mai importante elemente, structuri, evenimente. Legând informaţiile între ele, după mai multe călători astrale vom începe să înţelegem despre ce este vorba, să înţelegem funcţiunile structurilor şi tot felul de alte momente în care funcţiunile variază în funcţie de mediu sau alte structuri de legătură, directe sau indirecte. Nu ne repezim să tragem repede concluzii, ci aşteptăm 1-2 săptămâni pentru un studiu complex, având în vedere şi faptul că prin alte studii putem să dezvoltăm sau să corectăm confuzii inerente. 
2. Dacă variaţia a fost trecătoare şi alte variaţii mari nu mai vin (de regulă cele foarte mici nu ne scot din lucrarea noastră, pentru că suntem obişnuiţi cu ele), imaginea mentală asupra căreia ne putem concentra atenţia va “curge” în continuare spre călătorie astrală, descoperind alte amănunte în flux continuu, care ne pot de asemenea interesa. 

Aşadar este mportant să ştim cum să ne orientăm în astfel de situaţii. O entitate astrală nu se confruntă cu aşa ceva, întrucât nu este legată de corpul fizic: dublarea cu corpul eteric îi ridică vibraţia corpului fizic, dar nu atât de mult încât să compenseze şi să ajungă la vibraţia unui corp astral de manifestare curentă, aşa cum are o entitate astrală. Vibraţia corpului fizic, fiind corp de manifestare curentă, este mult mai instabilă decât vibraţia corpului astral de manifestare, de aceea numai întrupaţii cu corp fizic se confruntă cu asemenea situaţii: şi mai ales în condiţii aspre de trăire pe o planetă, în condiţii de biosistem extrem de voluminos şi divers, puternic radiant prin mulţimea speciilor, şi nu în ultimul rând în mijlocul unei societăţi cu o varietate uriaşă de sarcini cum este cazul societăţii noastre umane actuale. 
Dar acest lucru ne este absolut necesar – şi este bine să ţinem minte acest lucru – pentru a învăţa treptat să ne echilibrăm singuri, prin voinţă proprie, fără nici o teamă, nu numai conjunctural: adică atunci când avem o corporalitate cu vibraţie înaltă, în condiţii de mediu şi condiţii cosmice optime, odihnitoare, aşa cum am avut înainte de ultima glaciaţiune, cu prelungire relativ bună până acum 7-8.000 de ani. 
În calitate de entităţi astrale avem alte sarcini de lucru, de destin, specifice; în calitate de oameni (întrupaţi cu corp fizic) avem sarcini adecvate unei alte situaţii: toate ţin de specificul seturilor de raze cu care ne manifestăm ca spirite întrupate şi pe care trebuie să ni le dezvoltăm – şi diferenţele vor fi mari până ce evoluţia personală ne va forma puterea de a ne păstra echilibrul în orice situaţie de întrupare, orice variaţie de vibraţie. Până atunci doar să nu disperăm când condiţiile de trai devin obositoare şi ne obligă să ieşim din activităţile pe care ni le dorim. 

vineri, 30 martie 2018

CONFUZII LEGATE DE IEŞIREA ÎN CĂLĂTORIE ASTRALĂ

După o călătorie astrală, reţinem diferite imagini când ne reintegrăm în sistemul nostru corporal, fleşuri (adică imagini scurte, fulgerătoare) privind structuri ale corpurilor noastre, mai ales ale celor învecinate cu corpul astral, cum ar fi corpul dublu eteric – mai apropiat de vibraţia conştienţei noastre fizice şi despre care ştim şi câteva lucruri mai importante (cum ar fi existenţa plexurilor). Iar atenţia noastră se concentrează asupra celor care sunt cele mai cunoscute – cele 7 plexuri de pe partea ventrală (din faţă) a corporalităţii noastre. Din structurile plexurilor (asupra cărora putem reveni, spre cercetare, în alte călătorii de-ale noastre viitoare, când în alte cercetări personale ne vom aminti de aceste plexuri) reţinem ca pe ceva deosebit faptul că din mijlocul unui plex “iese” (creşte) un “cordon” în evidenţă. Mai târziu, în alte călătorii viitoare, vom vedea că este, şi mai ales care este diferenţa dintre un cordon (sau coardă) şi un canal şi vom înţelege că acela pe care l-am văzut în mijlocul vreunui plex nu este un cordon (sau coardă), ci este un canal amplasat în mijlocul plexului, între canalele care sunt alăturate. Imaginile fiind rapide, şi oricum multe fiind uitate din cauza diferenţei mari de vibraţie între corpul astral şi corpul fizic cu activităţile fiecăruia, reţinem doar ieşirea acelui canal în evidenţă, înafara corpului dublu eteric: mai ales la frunte (“şarpele” frunţii), sau la gât (dezvoltat cu cât este mai dezvoltată vorbirea, emiterea de sunete în viaţa omului) sau plexul central (deşi nu întotdeauna canalul central al manipurei este foarte dezvoltat, mai curând doar la oamenii care îşi dezvoltă în mod echilibrat toate activităţile de care poate fi capabil). Aşadar, conform exprimărilor din literatura ezoterică, omul vede acolo un “lotus” cu “petale” groase, cu un “pistil” în mijloc (deşi fără stamine!). Practicienii din vechime, care au lăsat moştenire cunoaşteri avansate despre corpurile fluidice şi plexurile lor, le-au asociat – spre o mai clară şi bună aducere aminte – unor elemente din viaţa curentă a locului (lotus la orientali, trandafir sau crin la europenii occidentali). S-a ştiut că o metaforă, o comparaţie cu ceva de o deosebită calitate va lăsa o amprentă profundă în conştienţa oamenilor de pretutindeni. Şi, mai departe, unii văd rapid acel “pistil”, de multe ori doar parţial, cât este în partea de câmp cu vibraţie mai joasă din jurul corpului şi astfel a apărut cu timpul încredinţarea că acolo are loc ieşirea corpului astral în călătoria sa. Ceea ce nu este adevărat. Tocmai de aceea facem asemenea precizări, cu detalii, tocmai de aceea am alocat un spaţiu atât de larg descrierii şi corecţiei acestor confuzii. 
Confuzii asemănătoare apar şi în alte situaţii, şi le vom studia în detaliu când vom discuta mai ales despre corpuri. De exemplu, în linii mari structurile corporale sunt constituite din fibre, care au o formă tubulară – canale dense în interiorul lor, în toată masa lor, dar foarte subţiri, fine, prin care circulă fluxurile energo-materiale prin toată masa corpurilor. Printre ele se află canale cu diametrul mai mare, care pornesc din apropierea plexurilor, conduc fluxurile care intră prin plexuri şi difuzează prin pereţii lor în toată masa corporală. Alte canale pornesc din interiorul masei corporale şi se deschid în interstiţiu, având ca rol atragerea şi evacuarea fluxurilor folosite deja de structurile corporale interioare, fluxuri care astfel au lăsat o parte din energia lor superficială în aceste structuri, diminuându-şi vibraţia. Deci în corpurile fluidice se află canale de colectare a fluxurilor noi pentru hrănirea corpului şi canale de evacuare a fluxurilor vechi, superficial consumate. Dar la corpul cauzal se pot observa canale mari, groase (formate şi ele, la rândul lor, din fibre subţiri, care hrănesc ţesuturile marilor canale), iar observatorul este tentat (şi eu am fost, la rândul meu, la începutul studiilor mele) să creadă că numai corpul cauzal are asemenea canale, vizibile din primul moment: o împletire de canale mai groase sau ceva mai subţiri (dar nu atât de subţiri ca şi fibrele) care au rol de preluare şi gestionare a vibraţiilor provenite de selectorul amplificator de vibraţii şi transmise corpurilor mental şi astral, mai precis: subselectorilor de la corpul mental şi astral, care activează structurile interioare ale acestor corpuri (mental şi astral). Percepţia este de sunet, simultan cu imaginea, de aceea se şi spune că acest corp – corpul cauzal – procesează, guvernează sunetele: dar de fapt el procesează vibraţiile, iar observatorul, înainte de a percepe schimbările registrelor de vibraţie, percepe sunetele – ca o orgă de sunete suprapuse sau cu secvenţe diferite consecutive, unele în continuarea altora. 
Sunt foarte multe aspecte interesante – şi mai mult decât atât, aspecte care ne ajută să înţelegem de ce unii oameni acceptă un anumit fel de muzică, în tonalităţi diferite, sau cu intensităţi diferite, sau în anumite momente şi nu în orice momente ale vieţii lor. Ne putem proteja astfel de ceea ce nu suportăm sau învăţăm să protejăm pe cei din jur care nu suportă ceea ce îndrăgim noi... 
Dar să revenim şi să vedem câteva exemple de confuzii legate de locul de ieşire a corpului astral în călătorie astrală. 


Poziţia nr.1: Confuzii privind desprinderea corpului astral prin plexul central (manipura chakra);


Poziţia nr.2: Confuzii privind desprinderea corpului astral prin plexul frunţii (ajna chakra)
Pe internet putem vedea foarte multe descrieri - am ales aceste poziţii întrucât ele sunt majoritare. Oricât am căutat, nu am întâlnit decât o singură dată o reprezentare corectă - dar pe vremea aceea nu păstram fotografii pentru această temă şi nu am preluat-o. Dacă găseşte cineva o reprezentare în care legătura se face corect, deasupra capului, vă rog să-mi trimiteţi pe pagina mea de facebook. 

De ce este important să se cunoască acest aspect al ieşirii PRIN ZONA PLEXULUI COROANEI (sahasrara chakra): nu numai pentru tema cunoaşterii corecte a celor care ţin de viaţa noastră. De multe ori însă apar şi idei legate de “murdăria” cordonului astral – confundându-se cu corzile de legătură între macrostructurile universului, pe care deseori apar amprente din mediul cosmic, despre care este bine să discutăm pe larg în viitor. Ceea ce sperie un om neobişnuit – dar doritor de a folosi conştient călătoriile astrale. Dar nu este cazul, acest lucru nu este de loc adevărat. În primul rând structura de “ancorare” nu este cordon, ci o parte a canalului de destin, care protejează întreg sistemul nostru corporal şi fiecare corp în parte, aşa cum am discutat cu multe detalii în articolele despre sistemele spirituale. Este canalul de destin al corpului astral – parte a canalului total de destin, al corporalităţii noastre de întrupare. Canalul de destin este o creaţie din energie fundamentală compactizată puternic, realizată de către entităţile coordonatoare ale evoluţiilor noastre. Nu numai că o asemenea creaţie este curată prin ea însăşi, nu se pot “lipi” nici un fel de fluxuri energo-materiale de canalele şi structurile de protecţie de destin. Dar în plus, zona pe unde iese corpul astral pentru călătorie astrală este un câmp cu cea mai înaltă vibraţie din sistemul nostru corporal. Este “spălat” energetic de plexul coroanei (sahasrara), care astfel asigură funcţionări superioare şi canalului de universalizare, şi corpului astral ieşit pentru călătorie de autostabilizare vibraţională şi libertate de mişcare, de cercetare în afara manifestărilor prin corpul fizic. 
Iată aşadar cât de important este acest lucru.
Dacă voi mai găsi şi alte fotografii mai elocvente, voi reveni. 

duminică, 17 septembrie 2017

DESPRE PERCEPŢII VIZUALE; ANALIZA UNOR IMAGINI DE PE INTERNET PRIVIND CĂLĂTORIILE ASTRALE

Vom analiza câteva fotografii privind călătoriile astrale, pe care le pot da drept exemplu de aspecte necesar a fi corectate, precum şi alte exemple de aspecte corect prezentate – atâta cât se pot găsi pe internet. Rugămintea mea este să prezentaţi şi voi ce întâlniţi pe net – eventual linkuri sau chiar poze pe pagina mea de facebook, pe care le vom analiza la vremea respectivă.
Este foarte drept că se pot efectua fotografii prelucrate în anume fel (căci nu se pot face fotografii în direct), dar imaginile pot arăta încredinţări privind confuzii sau aspecte corecte şi astfel le putem analiza. Totuşi să nu uităm că experienţa în aceste vremuri este foarte limitată, şi mulţi oameni se autolimitează din diverse frici – de natură religioasă: frică de Dumnezeu şi de pedepse date de reprezentanţii bisericilor, sau de natură ştiinţifică: nu există o direcţionare clară către un astfel de subiect; sau de natură socială: dispreţul şi chiar pierderea credibilităţii în societate. Din fericire, din ce în ce mai mulţi oameni scapă din asemenea curse, datorită încredinţărilor proprii născute din călătorii astrale conştiente spontane şi din intuiţii pe care nu ni le mai ocolim acum. 
De multe ori găsim cu bucurie poze pe internet cu asemenea aspecte pe care le-am trăit personal şi nu ne dăm seama că ele pot să cuprindă de la inexactităţi la greşeli grave care pot sădi apoi neîncrederea în prezentarea unor corecţii, a unor adevăruri care ar putea să ne conducă la noi cunoaşteri, în profunzimi nebănuite azi. 
Am ales să încep prin prezentarea unor imagini, dar viziunea, vederea (astrală) nu este singura percepţie pe care o avem: următorul pas în discuţii îl vom face pe tărâmul sunetelor – deosebit de importante pentru viaţa astrală. Însă suntem mai apropiaţi de imagine totuşi, şi prin imagini învăţăm să facem diferenţa între nivele mai simple, provenite din diverse informări şi influenţate de ele – şi viziunile din ce în ce mai profunde, cu vibraţii din ce în ce mai înalte ale unor structuri ale universului, cu modurile lor de funcţionare. 
Iar aici avem de observat câteva aspecte deosebit de importante privind vederea – percepţia ca atare – în călătorii astrale.

DESPRE OBIŞNUINŢELE PERCEPŢIILOR ASTRALE
Să discutăm despre un fenomen obişnuit, atât de obişnuit încât nici nu ne străduim să vrem mai mult decât ceea ce vedem imediat într-o călătorie astrală. Mai mult, nu ne dăm seama cu ce senzori percepem realităţile într-o astfel de călătorie şi de aceea nu ştim că putem să aprofundăm cercetările noastre pe măsura obişnuirii cu călătoria în sine. 
Percepem lumea astrală cu senzorii corpului astral, care spre deosebire de corpul fizic, sunt cuprinşi în toată masa corpului astral – şi nu într-o parte ventrală a corpului, la o înălţime optimă de cuprindere a unui spaţiului în care desfăşurăm activitatea: aşa cum se petrec lucrurile în corpul fizic. 
Dar şi senzorii obişnuiţi ai corpului fizic cuprind în ei elemente constituite din materii cu nivele de vibraţie diferite:
– materii eterice, care fac legătura cu corpul dublu-eteric şi susţin prin vitalizare structuri ale corpului fizic: ÎN PLUS faţă de dublarea întregului corp fizic de către corpul dublu-eteric;
– materii astrale, mentale şi cauzale, care fixează vibraţia corpului fizic la un nivel stabil de vbraţie, iar circulaţiile energetice au în vedere sprijinul pe aceste structuri minuscule, dar deosebit de importante din materii de vibraţii înalte şi foarte înalte în corpul fizic.
Nu suntem conştienţi de aportul acestor mici structuri, care nu fac parte din corpurile de aceeaşi vibraţie: din corpul astral, corpul mental şi corpul cauzal, dar sunt de aceeaşi natură şi au vibraţia în nivelul corespunzător corpurilor respective din propriul sistem corporal. Şi cum prin fiecare corp se manifestă câte un set de raze din radiaţia totală a spiritului întrupat, să înţelegem că acestea sunt structuri care determină manifestarea împletită a razelor generale ale corpului fizic cu razele cu vibraţie înaltă, spre exemplu: structuri din materii astrale inserate în corpul fizic care sprijină activitatea unor raze cu vibraţie de nivel astral, adică dintre cele care creează şi susţin activitatea corpului astral. La fel se petrec lucrurile şi cu celelalte corpuri, nu numai cu corpul fizic. Fiecare corp este sprijinit astfel şi de celelalte corpuri, şi de similitudini ale micilor structuri cu cele ale marilor structuri corporale.
Adică ceea ce schema generală, diagrama nivelelelor de vibraţie – pe care o ştim cu toţii bine sub numele de yin-yang – ne aduce aminte permanent. Toate cele ce ne înconjoară pot fi uşor reprezentate în generalitatea lor prin această diagramă. 
La nivel de radiaţie a spiritului, astfel de raze care activează în corpul fizic fac parte dintre cele care susţin întreg corpul astral. În mod obişnuit, în viaţa curentă, folosim astfel de împletiri din corpul fizic, unde percepţiile cu structurile fizice sunt majoritare, iar cele astrale se sprijină pe cele fizice, funcţionând împreună. De aceea, când se află în călătorie astrală, concentrarea obişnuită a spiritului se face în mod spontan pe nivelul de vibraţie al celor obişnuite cu activitatea fizică, şi astfel călătorul percepe în primul rând toate cele obişnuite din viaţa fizică, creierul decodificând cu mult mai multă uşurinţă ceea ce face obiectul obişnuinţei sale: lumea fizică. De aceea vedem în călătorie astrală lucrurile sub forma lor fizică, doar într-o lumină mai frumoasă, în culori mai vii, în mişcări mai deosebite decât cele pe care le urmărim cu ochii fizici. Treptat însă, călătorul bine informat se va obişnui să-şi extindă percepţiile cu toţi senzorii corpului astral (percepţii cărora le corespund razele de vibraţie din registrul astral), adică din nivele superioare de vibraţie. Evoluţia, prin puterea spirituală şi experienţa de folosire a acestei puteri proprii energetice, radiante, îşi va spune cuvântul, determinând căutări pentru lărgirea cunoaşterii, dar în acelaşi timp un rol important în înaintări îl va avea integritatea corporală moştenită de pe liniile genetice ale părinţilor. Tocmai de aceea omul va face efort, se va strădui să-şi echilibreze cât mai mult emoţiile, comportamentul, muncile făcute în locul altora, să cunoască şi să înţeleagă cât mai multe rotiţe ale lumii în care trăim. 
Toate forţele pe care învăţăm să ni le dezvoltăm ne vor aduce o îmbogăţire a cunoaşterii, a cercetării de toate felurile, în cazul nostru: de tip astral întărită cu cercetare de tip mental. Dar în acelaşi timp, un cercetător conştient nu va renunţa la percepţiile cele mai apropiate de cele ale corpului fizic, cele cu care s-a confruntat la începutul călătoriilor sale astrale, pentru ca oricând să se străduiască să înţeleagă şi cele legate de viaţa curentă: pentru că mulţi cercetători se depărtează de viaţa fizică, iar aceasta îi depărtează de semeni şi de viaţa lor nu întotdeauna uşoară. Este bine, după ce ne obişnuim cu călătoriile astrale, să ne aducem imaginile din viaţa fizică şi apoi să le cercetăm având acest sistem de referinţă, apoi să lărgim aria de pătrundere şi de desfăşurare a obiectivului până la cele mai profunde elemente cu putinţă. 
Percepţia entităţilor astrale ţine tot de acest domeniu, deşi totul nu se petrece doar din acest punct de vedere, ci în funcţie de necesităţile de destin ale călătorului astral. La început, cu percepţiile obişnuite, călătorul astral nu observă entităţile astrale – dar nu numai pentru că entităţile îl lasă să-şi desfăşoare singur, atent, cercetarea, cunoaşterea lumii, dar şi aşteptând ca el însuşi să-şi extindă aria percepţiilor către profunzimi din ce în ce mai mari. 
În acest fel este necesar să privim lumea în călătorie astrală: unii se vor limita la a privi lumea în libertate, în frumuseţea ei, în strălucirea ei, zburdând printre stele, alţii o vor privi cu curiozitatea copilului care îşi priveşte pe furiş părinţii care fac baie sau sex, alţii care nu mai au astfel de curiozităţi, ci merg mai departe, studiind profunzimile lumii: şi astfel, prin amprentare, prin influenţare, prin informare, îi vor atrage şi pe ceilalţi, stârnindu-le alte feluri de curiozităţi pe care nu le-au avut până în acel moment. 

CÂTEVA EXEMPLE DE CONFUZII PRIVIND LOCUL DE IEŞIRE AL CORPULUI ASTRAL
De multe ori se confundă corpul astral cu corpul dublu-eteric, prezentările arată ca şi cum s-ar desprinde corpul dublu-eteric de corpul fizic. Acest lucru este imposibil, căci dacă ar fi aşa, corpul fizic ar fi lipsit de principalul său suport de vitalizare, pierzându-şi funcţiile şi încheind viaţa în câteva minute. Dar corpul dublu eteric are baze solide de ancorare în întreg sistemul corporal, ceea ce face călătoria astrală mai sigură decât o excursie obişnuită prin locurile plăcute nouă.
De altfel, privind astfel de fotografii, trebuie să ştim bine: corpul astral nu are exact forma corpului fizic, ci doar foarte asemănător corpului dublu-eteric, deasupra căruia este constituit. Având în vedere aceste lucruri, să ţinem cont de faptul că:
1. Corpul astral nu se desprinde paralel cu corpul fizic şi nici în formă de om el nu este la ieşirea în astral: este sub formă restrânsă, sferică, chiar dacă în primele clipe forma interioară în canalul său protector este aproximativ umană, uşor lungită, datorită presiunii de mişcare în canalul corpului astral care se restrânge, se îngustează până când devine ca un canal. Aşa cum am specificat în articolele anterioare, cordonul astral nu este altceva decât canalul protector de destin al corpului astral, care are în funcţiunea lui puterea de a se alungi atât cât îi trebuie entităţii pentru deplasarea sa în mediul exterior, rămânând puternic ancorat în canalul general de destin al întregului sistem corporal, pe care nici o forţă din acest univers nu îl poate distruge; doar la finalizarea destinului, mecanismul desprinderii – atenţie! deci nu distrugerii – se activează din corpul dublu-eteric, şi nu din inserţia corpului astral. 
Fig.nr.1: Corpul nu se desprinde de pe toată articularea cu corpul fizic, şi nici nu se prefigurează undeva în zare o “fererastră” rotundă pe unde corpul astral ar ieşi din lumea noastră pentru a intra într-un alt univers; vom reveni asupra acestui aspect în articolul viitor, cu o imagine mai clară şi explicaţii în plus.



Fig.nr.2: Se încearcă deseori o prezentare a unor faze succesive de ieşire a corpului astral, ceea ce nu este corect: nici din poziţia “culcat”, la fel ca şi prima prezentare, ca o “sculare” a “omului astral” care pleacă din locul unde rămâne corpul fizic. 


2. Nu se vor vedea cu acest fel de precizie părţile anatomice, nici configuraţia musculară – de altfel nici părul: chiar corpul dublu-eteric arată de la configuraţia de bază inexistenţa lui în corpul eteric, părul fiind vitalizat prin puterea energetică a epidermei capului. 


Astfel, următoarea poză arată foarte clar modul în care se prezintă corpul astral faţă de corpul dublu-eteric şi corpul fizic:
Fig.nr. 4: Prezentarea corpului dublu-eteric după forma corpului fizic şi apoi a corpului astral care urmăreşte forma corpului dublu-eteric. 


Dacă entitatea doreşte, poate lua formă umană după ieşirea sub formă sferică înafara sistemului corporal – poate lua orice fel de formă din galaxie: căci tocmai pentru a putea realiza o asemenea performanţă are corpul astral această abilitate. Sau poate circula în continuare sub formă sferică oriunde în galaxie. 

marți, 15 august 2017

SĂ REFLECTĂM ASUPRA UNOR TERMENI FOLOSIŢI ÎN DESCRIERI: “MAI SUS” SAU “MAI JOS” ÎN UNIVERS

În momentul în care au loc călătorii astrale mai frecvent, observatorul începe să conştientizeze din ce în ce mai clar faptul că nu există “mai sus” sau “mai jos” în lumea noastră, întrucât:
1. Fiecare structură universică înconjoară o altă structură sau este înconjurată de o altă structură. Toate continuă să existe şi să se dezvolte numai prin împletirea necesităţilor celor care le folosesc. 
Dezvoltarea tuturor structurilor universice este în funcţie de desfăşurarea evoluţiilor, şi susţin şi viaţa pe planete, şi circulaţia cosmică a oricăror întrupaţi printre structuri şi dintr-o structură în alta. 
Aşadar să reţinem: până când spiritele ajung să circule singure prin univers (individual sau în grup propriu de deplasare cosmică), conştient şi lucrativ, sunt ajutate prin chiar mecanismele create de entităţile care au mult mai multă experienţă decât cele pe care le ajută: creatorii structurilor universice, ajutători şi coordonatori de evoluţii; dar ele ne ajută în plus, individual sau la nivel de grup, până când experienţa noastră se consolidează suficient de mult pentru a ne putea apoi singuri orienta în orice situaţie planetară sau cosmică. 
2. Pe de altă parte, unele structuri sunt în acelaşi plan cosmic, în acelaşi strat dimensional, cum le numim acum, dar majoritatea sunt unele în profunzimea altora: adică nici sus, nici jos, nici deasupra şi nici dedesubt. Profunzimile sunt nivele de vibraţie diferite, care se împletesc, se înconjoară, se susţin şi nu pot exista şi dezvolta decât în astfel de împletiri. Deocamdată numai din călătorii astrale putem percepe asemenea împletiri, dar – aşa cum a fost şi în trecutul omenirii – în viitor vom putea percepe toate aceste structuri indiferent de întrupare şi indiferent de vibraţia structurilor percepute. 

joi, 10 august 2017

OMUL ADULT ŞI VIAŢA SA ASTRALĂ

Să continuăm ideea dezbătută în articolul anterior, conform căreia copiii percep mult mai uşor entităţile astrale decât adulţii. şi am arătat şi de ce, în linii mari:
– pe timpul copilăriei omul îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;
– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras, impulsionat să comunice cu ajutătorii săi astrali, dacă este în călătorie astrală (spontană sau în meditaţii active) pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin. 
Dar, din nefericire, mulţi dintre cei care au ajuns în stadiul de a se obişnui deja cu călătorii astrale conştiente, sunt convinşi că nu există nici un fel de entităţi astrale ci, conform teoriilor pur materialiste, sunt convinşi că universul s-ar fi autocreat conjunctural pe sine însuşi prin lupta întâmplătoare dintre ciocnirile sau atracţiile elementelor primare, formându-se astfel diferite particule subatomice, atomice, apoi structuri moleculare şi toate celelalte care ne sunt cunoscute din ştiinţele fizice: cunoştinţe extrem de limitate de altfel – dar foarte utile vieţii noastre de acum, pe Pământ. 
Asemenea călători astrali sunt în primele lor faze de cunoaştere la nivele joase de vibraţie ale universului: căci la nivele înalte de vibraţie au o cunoaştere şi practică avansată – motiv pentru care entităţile personale astrale îi lasă să se obişnuiască cu universul şi apoi să le descopere singuri. Astfel se derulează deocamdată obişnuirile lor cu spaţiile în care ajung să călătorească astral, iar pe parcursul vieţii, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare, vor constata că, dincolo de ceea ce s-au obişnuit să perceapă, este o infinitate – practic, de mişcări în câmpuri ce par a fi ele înseşi infinite. Dar şi din acest unghi de vedere vor descoperi totuşi că mai au de învăţat, că ele sunt finite, specializate în multe feluri, ajutând o multitudine de entităţi locale sau aflate în trecere prin locurile cunoscute: sunt entităţi în corpuri spirituale (budhice, atmice, cu alte feluri de vibraţii şi structuri decât cele pământene), pe care doar le pot intui, a căror existenţă nu au acceptat-o până atunci în complexitatea universului de dincolo de materia fizică cu care suntem azi obişnuiţi.
La polul opus, alţi călători astrali percep marile întrupări sub formă decodificată de creier ca o mulţime de entităţi luminoase care conlucrează în centrul planetei (sau al stelei, sau al galaxiei). Ei cred că entităţile au creat, cu forţele lor, planeta, sau steaua, sau galaxia, dar de fapt acolo este vorba despre o întrupare comună a unui popor de spirite (pentru planete), sau a unui grup de popoare de spirite (pentru stele). Întrupaţii în asemenea fel, cu corp comun reunind un grup mai mare de spirite (cum este şi cazul planetoizilor: sateliţii naturali ai planetelor) – până la popoare şi grupuri de popoare de spirite, nu au posibilitatea de mişcare corporală, individuală sau în grup. Evoluţiile lor comune sunt foarte lungi şi se bazează în principal pe o manifestare pur perceptivă, mentală, şi analitică, cu privire la orice se desfăşoară în raza lor de percepţie: macro- şi micro-structuri ale universului, entităţi, fluxuri energo-materiale în circulaţii prin spaţiile galaxiei, intrări/ieşiri din întrupări comune sau individuale deopotrivă. Este o activitate extrem de profundă, de natură pur intelectuală prin analizele şi asocierile complexe pe care fiecare spirit în parte le poate face cu un astfel de prilej. În acelaşi timp este în felul ei o activitate rapidă, pe care călătorul astral o percepe codificat de creier sub forma unor oameni care muncesc febril, atenţi, concentraţi, coordonându-şi activităţile împreună şi obţinând rezultate clare, perfecte. 
Creierul uman nu are altă formă de decodificare decât folosind experienţa cea mai apropiată în planul fizic, de aceea omului îi va lua ceva timp pentru înţelegerea diferenţei între activitatea mentală – care este dincolo de gândire – şi cea fizică. Şi numai pe măsura creşterii gradului de cunoaştere a realităţii în cele două planuri – mental şi fizic – creierul cercetătorului va decodifica modul în care spiritul “citeşte” universul (macro- şi micro-), mişcările şi structurile lui: pe măsura creşterii cunoaşterilor care vin cu amănunte din ce în ce mai bogate, cu experienţă chiar de căutare a înţelegerilor din ce în ce mai profunde, cu dorinţă de a se extinde pe cât mai multe planuri. 
Astfel de înţelegeri el le are însă vieţile anterioare desfăşurate în vibraţii înalte, iar acum omul se adaptează unei astfel de activităţi pe care în prezent o derulează în vibraţii joase, în care trăieşte acum pe Pământ. De fapt, se adaptează experienţa spiritului la realităţile din alte vibraţii decât cele cu care este prea puţin obişnuit, dar el are şi experienţa de a se adapta, ceea ce îl ajută enorm. De aceea orice călător astral trebuie să se cunoască pe sine, să-şi cunoască asocierile cerebrale proprii în funcţiune, să-şi dezvolte cunoaşterea şi să fie foarte atent la ceea ce preia din mediul general de cunoaştere a societăţii sale: mai ales cât se potriveşte sau nu se potriveşte aceasta cu o realitate care, se ştie bine, omul nu a fost lăsat – laic şi religios deopotrivă – s-o cunoască, s-o aprofundeze. 
Aşadar iată că vedem, captăm bine informaţiile, dar fiecare dintre noi suntem în stadii diferite de experienţă a înţelegerii percepţiilor şi de înţelegere a celor percepute. 
Iată aşadar că avem percepţii diferite, înţelegeri diferite şi astfel păreri diferite privind existenţa entităţilor astrale. 
Pe de altă parte sunt şi entităţi astrale care ne ajută pe noi, cei aflaţi în viaţa fizică, dar şi entităţi pe care le numim entităţi planetare: care lucrează efectiv în preajma planetei şi în partea eteric-astrală. Sunt în general acele entităţi planetare care ne apar tuturor – copii sau adulţi – în preajma masei pământoase, acolo unde putem trăi şi ne putem manifesta fizic. Ele trăiesc sub forme de vieţuitoare de diferite mărimi şi forme (de multe ori jumătate cu aspect uman – jumătate cu aspect floral sau animal), dar şi sub forme umane pentru cercetătorul mental sau astral. Din nefericire se cred a fi fiinţe lipsite de inteligenţă, nelucrative, fără a avea cunoaşterea unor activităţi complexe – ceea ce nu este de loc adevărat: în calitate de spirite planetare ele sunt mai elevate spiritual, cu o experienţă enormă în sarcini de natură galactică, şi desfăşoară sarcini mai complexe decât majoritatea oamenilor de pe Pământ. 
Voi dedica un articol complex acestor entităţi. Deocamdată să amintesc faptul că ele pot apare sub diferite forme, cu diferite vibraţii – dar foarte înalte, pe care de asemenea creierul nostru combină – în lipsa unor cunoaşteri mai profunde, şi până la obţinerea acestor cunoaşteri – cu elemente fizice: forme, culori, câmpuri, formând diverse imagini, tablouri complexe. Astfel de imagini pot oferi imediat celui obişnuit cu asemenea asocieri multe idei despre felul entităţilor şi activităţile lor: 
– entităţi cu sarcini de înălţare vibraţională a locurilor: delicate, care apar în culori eterice însoţite de fulgere fine şi valuri de aer sidefat care se schimbă val după val;
– entităţi care par asemănătoare unor bărbaţi musculoşi, puternici, ceea ce ne-ar conduce părerea unor vibraţii umane mai joase (de muncitori), mai ales dacă apar şi în culori închise: verde foarte închis, maron scoarţă-de-copac cu diverse nuanţe inserate: auriu, argintiu, opalescent – care sunt energii cu vibraţii foarte înalte, aratând de fapt că lucrează pentru partea pământoasă şi biologică, care chiar au sarcini de a susţine viaţa biologică (fizică) pe Pământ (toate vieţuitoarele terestre, marine şi aeriene – de la viruşi la oameni). 
Treptat, fiecare om îşi va da seama de realitate şi, mai mult, va înţelege că sunt cel puţin următoarele feluri de entităţi:
1. Cele ale planetei, care fac parte din întruparea comună a unui întreg popor de spirite; care nu se manifestă individual aşa cum uneori îi arată viziunea, ca urmare a experienţei fizice, concret-fizice, oglindită cerebral – pentru că ei lucrează, nu stau; ci este o imagine în felul ei abstractă, sintetizând o mare bogăţie de informaţii care aşteaptă să fie conştientizate din postura omului în vibraţiile actuale ale planetei: în spatele acestei imagini este în derulare activitatea mentală permanentă a spiritelor, care procesează informaţii privind toate activităţile vieţuitoarelor de pe planetă. Şi trebuie spus că este mai curând o imagine abstractă, de sinteză, este un simbol acolo – decât o imagine virtuală, aşa cum se spune azi pe internet. Obişnuinţa şi claritatea, punctuală, vine odată cu aflarea multor informaţii cu privire la întrupările spiritelor şi popoarelor de spirite, la activităţile specifice fiecărui fel de întrupare, vine odată cu cercetarea în profunzime, în fiecare plan, câmp planetar: eteric, astral, mental, cauzal şi diverse câmpuri spirituale. Sunt mai greu de accesat acum informaţii din alte planuri, câmpuri (nu e corect să le numim dimensiuni), dar este mai uşor de înţeles asociindu-le cu activităţi cu care deja ajutătorii noştri astrali ne obişnuiesc treptat. 
Dacă nu există formată încă o înclinaţie naturală în direcţia cunoaşterii, nu se vor face paşi mulţi în asemenea direcţie, dar la sfârşitul vieţii fizice toate cele posibil de cunoscut acum pe Pământ vor fi analizate, se vor determina nu numai căi de adâncire a cunoaşterilor, ci şi modalităţi de percepţie directă a structurilor: de la cele de întrupare care dau formă vieţuitoarelor – la uriaşele creaţii realizate de coordonatorii-lucrători ai evoluţiilor noastre (cum sunt barierele interzonale şi intersubzonale ). 
Este o cale lungă – dar avem eternitatea de partea noastră!...
2. Entităţi planetare: care sunt, rând pe rând, spirite din poporul planetei, care fac întrupări limitate: şi ca timp de existenţă în acest plan, comparativ cu întreaga întrupare a planetei, şi în ce priveşte corporalitatea: este doar un corp eteric cu vibraţie eterică foarte înaltă şi cu intarsieri extinse de materii astrale. Este o întrupare care, din perspectiva spiritelor planetei, este folosită pentru a nu pierde obişnuinţa de manifestare individuală pe lungul parcurs al unei întrupări de tip “planetă”. Toate cele discutate acum sunt valabile pentru toate întrupările de tip “planetă” şi “stea” din zonele I şi II ale universului (care formează galaxiile matriceale), precum şi întrupările unei mulţimi uriaşe de popoare de spirite într-un trup comun: o galaxie întreagă – în zona a III-a a universului nostru. Se subînţelege că vor fi mai mulţi astfel de întrupaţi în preajma unei stele şi a unei galaxii prin întrupare comună, proporţional cu numărul de popoare de spirite care iau parte la întruparea comună. 
3. Entităţile astrale individuale, care nu fac parte din poporul planetei sau stelei, ci evoluează individual – doar făcând parte din grupuri mai largi sau mai restrânse de spirite ca vin din alte părţi ale universului; sunt astfel diferite de cele de mai sus, tocmai prin modul individual de întrupare: cu sistem complet de corpuri (de la corpul astral în sus: mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), diverse straturi de corpuri spirituale cu vibraţie mai înaltă: enesic şi supraenesic). 
Sunt ajutători care lucrează PENTRU planetă, sau stea, sau galaxie; sunt întrupaţi cu evoluţii înaintate: chiar din popoarele planetare, stelare şi galactice, dar care sunt în pauză de întrupare comună – tot pentru acelaşi fel de obişnuire cu evoluţii individuale. Pot fi şi spirite cu evoluţie mai puţină decât galacticii, aflate în curs de pregătire pentru evoluţiile prin întrupări comune. Chiar şi aşa întrupările lor sunt relativ scurte, mult mai scurte decât marii ajutători planetari: secundari şi centrali, coordonatori şi ajutători şi pentru biosistemul planetei, şi pentru celelalte entităţi. Nu le pun într-o categorie separată, pentru că şi marii ajutători planetari sunt entităţi individuale. Spre deosebire de celelalte entităţi, ele au cele mai lungi destine individuale, cu sarcini deosebit de complexe, ajutând toate evoluţiile de pe planetă, dar şi de pe toate planetele galaxiei, alături de ajutătorii planetari ai altor planete. 
4. Entităţi pe care le numim interdimensionale şi dimensionale, monade foarte evoluate care se întrupează şi trăiesc în dimensiunile structurale parale cu dimensiunea noastră şi în spaţiile interdimensionale şi care circulă frecvent între dimensiunea noastră structurală (stratul nostru) şi celelalte dimensiuni structurale ale universului. Chiar dacă foarte rar se lasă percepute de către oameni sau alte vieţuitoare, este extrem de frumoasă intrarea şi ieşirea lor în/din mediul nostru dimensional: vom discuta mai pe larg despre “fleşul călătorului interdimensional” în studiile istorice. 

luni, 7 august 2017

ÎNCĂ CEVA DESPRE VIAŢA ASTRALĂ ÎN COPILĂRIE ŞI DE-A LUNGUL CELORLALTE FAZE DE CREŞTERE ALE CORPORALITĂŢII NOASTRE

În articolele anterioare „Copiii şi viaţa astrală” (şi cele specificate în articol)     am scris pe larg despre faptul că copiii percep entităţile astrale mult mai uşor şi mai rapid decât adulţii. 
Dar să accentuăm că ei percep realitatea în aproape toată complexitatea ei, chiar dacă creierul lor nu poate decodifica toate percepţiile – el fiind în perioada de îmbogăţire cu legături neuronale stabile. Doar o parte a percepţiilor sunt treptat, dar foarte repede decodificate – dincolo de cele tactile, care devin repede prioritare; cele care se dezvoltă mai repede sunt de obicei cele vizuale şi auditive, apoi treptat şi altele, cu care se obişnuiesc datorită faptului că cei din jurul său reacţionează mult mai rapid la stimulii veniţi pe această cale. 
Până la o formatare bogată a creierului fiecare nou-născut trece prin această perioadă de care nu suntem conştienţi în plan fizic, dar care are un rol extrem de important pentru orice spirit întrupat: se formatează intuiţiile şi clar-intuiţiile spiritului din postura de întrupat cu corpuri care au, în mod natural, o vibraţie joasă în interiorul sistemului corporal: corpul dublu-eteric şi corpul fizic. Dar intuiţiile şi clar-intuiţiile nu sunt necesare numai vieţii fizice, ci şi manifestărilor prin celelalte corpuri, aşa cum ştim acum: prin corpurile spirituale şi prin corpul astral (ca entitate astrală).
Dacă spiritul face efortul de a se adapta şi fizic, şi intuitiv, la viaţa fizică în care a intrat, se va dezvolta extrem de mult intuiţia prin corpurile de manifestare cu vibraţie mai înaltă decât corpul fizic: prin corpul astral şi prin corpurile spirituale. Acest lucru îl va ajuta să-şi dezvolte exponenţial conştienţa în toate cele trei forme de manifestare care se petrec de-a lungul unui destin întreg uman: 
– şi în viaţa fizică, şi în activităţile astrale din timpul vieţii fizice, în activitatea de cercetare pe care fiecare întrupat o face pe timpul somnului: chiar dacă ea este limitată, este deosebit de importantă şi pentru activitatea din stare de trezie, şi pentru căutările pe care le face pentru înţelegerile pe care nu le-a găsit viaţa fizică, care este cea mai obositoare parte a destinului;
– şi în partea destinului de entitate astrală, după terminarea vieţii fizice, în calitate de entitate astrală, pentru care activităţile astrale din timpul vieţii fizice îi vor fi de un real folos: nu numai pentru a-şi analiza şi corecta propriile manifestări fizice, ci şi pentru a înţelege manifestările celor pe care are sarcina, în calitate de entitate astrală, să-i ajute: şi indivizi, şi grupuri de indivizi, care au legături complexe cu multe alte grupuri de spirite aflate la întrupare pe Pământ;
– şi pentru manifestările generale prin corpuri spirituale, care îi sunt de folos evoluantului şi în perioada prenatală când se manifestă prin corpurile sale spirituale purtate de mama sa: când studiază şi se manifestă la nivelul cel mai înalt al spiritului uman, dar şi pentru a se pregăti, intens, pentru plecarea de pe Pământ, în alte zone ale universului sau în alte universuri: se dezvoltă şi se consolidează chiar din timpul vieţilor pământene toate aspectele legate de intuitivul universal, adică de intuirea tuturor felurilor de evoluţii din univers, cu putere de pătrundere mereu mai mare şi întărirea intuiţiilor şi clar-intuiţiilor pretutindeni în univers. 
Scriam cândva cât de importantă poate fi copilăria şi bătrâneţea umană pentru experienţa spiritului (Copilăria şi bătrâneţea omului – ajutor pentru o viaţă eternă), iată acum alte câteva idei care trebuiesc adăugate bogăţiei de aspecte ale importanţei vieţii umane – pe care din nefericire atât de puţini oameni o consideră valoroasă...
Unii copii – care pot vorbi şi gândi bine, discută cu părinţii lor cu mintea deschisă diverse aspecte ale vieţii lor astrale. Am considerat adorabilă discuţia pe care a deschis-o un copil cu tatăl său care practica călătoriile astrale - dar despre care nu vorbea prea multe în familia sa temătoare de “chestiuni” care nu sunt acceptate de biserică: “Tati, ne vedem dincolo, acolo putem să ne vedem de ale noastre!...” Omul povestea cu deosebită încântare: “Mi-a zis copilul aşaaa... bărbăteşte!”
Frumos...
Mulţi oameni povestesc cum în copilărie vedeau “zâne” şi “spiriduşi” – unele mari cât alţii copii, altele cât florile sau merele din pom! Azi s-au lămurit şi ei că intenţionat sunt descrişi în poveşti sau pictaţi în teme religioase:
– unii îngeri sub formă de copii, datorită purităţii sufletului lor (şi vom discuta despre acest aspect deosebit de important pentru viaţa noastră curentă, ca să ştim mai multe lucruri în plus când vom studia mânăstirile din ţara noastră);
– alţi îngeri cu aspect de oameni maturi: care sunt îngeri protectori, îngeri învăţători (pe lângă picturile cu sfinţi şi evenimente religioase);
– alte entităţi, din poveşti, basme, cu aspect de vieţate măruntă, cu jumătate de corp uman, jumătate floare, sau fluture, etc: entităţi astrale planetare care fac legătura celorlalte vieţuitoare mărunte cu prezenţele – de fapt: vibraţiile umane. 
În copilărie, obişnuinţele de învăţătură merg azi pe linia basmelor doar ca o formă uşoară de memorare a unor forme morale de manifestare. Dar toate cele pe care omul le ştia din copilărie, ajuns la maturitate, le observă îndepărtate din viaţa sa, şi înlocuite cu forme agresive de manifestare pe care învăţase cândva să nu le aibă. Astfel păşeşte dincolo de poveşti, de basme, de legende şi de mituri ancestrale, zăvorându-le şi pierzându-le sensuri şi semnificaţii pe măsură ce este acoperit de cerinţele lumii. Reacţia aproape inconştientă a adolescentului se bazează pe respingerea părinţilor care l-au “minţit” începând cu cele mai simple şi continuând cu cele mai complexe aspecte de viaţă. Depinde de fiecare spirit în parte cum îşi gestionează acest aspect al vieţii şi cât de mult înţelege din necesitatea păstrării sufletului înţelegător într-o lume care ceea ce poartă el în suflet este rejectat aproape total. 
Azi însă tot mai mulţi părinţi sunt EI ÎNŞIŞI deschişi către univers şi viaţa astrală, mulţi (dar totuşi încă puţini) fiind în stare de mari sacrificii băneşti pentru a învăţa ceea ce au pierdut la trecerea dintre copilărie şi adolescenţă, apoi spre maturitate. Iar faptul că azi copiii nu mai sunt peste tot rupţi de universul astral al poveştilor este meritul părinţilor cu sufletul deschis: copiii indigo, curcubeu, violet, cristal etc. trezesc părinţilor lor sentimentul apartenenţei de grup spiritual cu dezvoltări ce dau aspecte asemănătoare. Discutăm azi despre OAMENI indigo, violet, curcubeu, cristal, care au venit să deschidă lumea către reveniri la ceea ce omenirea a fost odată, şi nu ştie deocamdată: e datoria noastră să le vorbim, chiar din margine, despre sufletul curat al omului străvechi – şi nicidecum păcătos. 

Să ne întoarcem puţin asupra copilăriei. Ceea ce copii încă pot face – dar adulţii au pierdut de mult din obişnuinţă – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, mai ales când sunt foarte mici, până la 5-6 ani – maximum 7 ani, adică exact atunci când îşi recuperează corpurile spirituale aflate până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai o obişnuinţă, o îndemânare a spiritului să-şi recalibreze rapid vibraţia, ci şi puterea de a se manifesta prin corpuri cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor până la închiderea plexurilor-malaxor. În toată această perioadă, copiii îşi pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului astral şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii azi nu o mai pot face: o pot face pentru că vibraţia corpului lor fizic este mai înaltă decât a adulţilor. Adulţii, care au foarte puţine plexuri-malaxor în funcţiune (numai la un singur corp, ultimul lor corp spiritual), percep entităţile astrale numai dacă ele îşi diminuează vibraţia, dacă necesităţile de destin ale omului o cer. Ele îşi diminuează vibraţia până la nivelul de percepţie a omului care se află în călătorie astrală (pe timpul somnului sau pe timpul unei meditaţii active) şi numai atâta timp cât îi este călătorului astral necesar. 
Aşadar, conlucrând cu entităţile sale ajutătoare:
– pe timpul copilăriei îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;
– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin. 
Este necesar astfel să se înţeleagă cum omul se foloseşte corporalitatea pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. Pe măsura înaintării în cunoaşterile proprii, omul se învaţă să nu mai aibă frustrările de la început că nu percepe entităţile sale ajutătoare, şi astfel va începe să simtă într-un mod extrem de subtil prezenţa unei entităţi – dincolo de simţurile cunoscute din folosirea corpului fizic. Noi spunem: intuiţii sau clar-intuiţii – după gradul de siguranţă sau nesiguranţă, de claritate, de precizie – şi este necesar acum să înţelegem de unde apar aceste intuiţii şi de ce nu apar direct viziuni sau alte feluri de simţiri, asociate simţurilor prin corpul fizic (văz, auz, miros, gust şi tactil): cu atât mai mult că acum ştim cum în străvechimi omul le avea pe toate la parametri maximi sau cel puţin foarte avansaţi cumparativ cu ce avem azi. De fapt, nu le avea chiar pe toate, omul străvechi având şi el, oricât de dezvoltat putea fi atunci mentalul unui om, limitele sale:
– privind elemente care nu pot fi compatibile cu cele terestre, cu viaţa terestră, nefiind astfel necesare vieţii pământene; dar spiritul are memoriile sale în funcţiune, iar radiaţia, razele pe care le foloseşte spiritul pentru a se manifesta prin corp, corespunzătoare acelor aspecte depărtate de viaţa terestră, lucrează chiar dacă este în stare latentă: astfel apar intuiţii şi uneori clar-intuiţii asupra unor asemănări cu viaţa de pe alte planete, care pot fi adaptate vieţii pământene;
– corporalitatea are limitele ei, cu ea spiritul nu poate avea intuiţii legate de impulsuri care nu ating corporalitatea terestră: impulsurile, formate de fluxurile care circulă prin galaxie, nu influenţează spiritul pentru că nu are un corp corespunzător, deşi există mici raze în creştere, dar nu atât de bine dezvoltate ca să se manifeste. Dar cele slab dezvoltate le întăresc pe cele dezvoltate care se manifestă prin corpuri, iar rezultatul este impulsionarea vagă a memoriilor formate prin alte părţi ale universului, care sunt de aceeaşi natură cu cele de pe Pământ. 
În perioada contemporană ne confruntăm în plus cu alte situaţii privind intuiţiile, despre care pe scurt putem discuta acum. 
În mod obişnuit, fiecare dintre corpurile: astral, mental şi cauzal au câte 4-5 straturi, dintre care în toată perioada cu vibraţie planetară joasă se află în funcţiune doar două straturi: cel cu vibraţia cea mai înaltă şi cel cu vibraţia cea mai joasă din fiecare nivel în parte. Restul (2-3 straturi) funcţionează doar în stare latentă, pentru a nu vehicula fluxuri energo-materiale cu vibraţie joasă în mod excesiv, care ar conduce la consolidarea unor manifestări cu vibraţie foarte joasă – mult mai joasă decât cele care s-au dezvoltat în istorie, după cum ştim. 
În străvechimi, omul avea o corporalitate complet deschisă, fără blocaje, fără variaţiuni puternice: chiar dacă existau variaţiuni, ele erau relativ mici şi existau în această formă pentru că omul îşi gestiona singur vibraţia tuturor corpurilor sale, în funcţie de activitatea sa, pentru perioade extrem de scurte de timp. Spre exemplu: în procesul de dematerializare a obiectivelor create, se folosesc vibraţii mai joase decât cele obişnuite în materializare, la creaţie în care se folosesc vibraţii foarte înalte pentru ca compactizările fluxurilor să fie puternice şi stabile. În asemenea perioade planetare cu vibraţia foarte înaltă, funcţionarea completă a corpurilor determină activităţile cele mai complexe ale oamenilor, ale tuturor oamenilor, fără excepţie. 
Dar nu şi a subspeciilor speciei umane, care au altă deschiere, cu alte particularităţi, în funcţie de evoluţiile spiritelor. De aceea atrag permanent atenţia că nu ne tragem din omul de Cro-Magnon, sau de Neanderthal, etc., care au fost subspecii umane, adăpostind spirite mai puţin evoluate decât spiritele umane, dar fiind ajutate de câmpurile umane pentru formarea impulsurilor interioare de creaţie, comunicare prin grai articulat şi gândire prin sunete interioare articulate (vorbire interioară), apoi deplasare verticală, hrănire echilibrată. 
În vremurile noastre, straturile latente (deci nu închise, nu blocate, aşa cum crede unii) funcţionează cu o deschidere minimă, pentru a se permite vehicularea fluxurilor energo-materiale prin întreaga corporalitate. 

Aşadar, dacă discutăm acum asemenea lucruri este pentru că suntem deja în perioada de re-dezvoltare a tuturor straturilor corpurilor noastre: de aceea tot ceea ce până acum era intuiţii vagi – până la intuiţii totale, dar fără simţuri totuşi, sau început de clar-simţuri şi dezvoltări în continuare, se datorează acestor deschideri ale straturilor corpurilor noastre fluidice.
Iar faptul că copiii au astfel de puteri pe care încă adulţii nu le mai au decât în stadii începătoare diferite de la om la om, se datorează faptului că încă mai este necesar unor oameni să trăiască cu straturile în stare latentă sau în diferite stadii de dezvoltare, pentru a se obişnui cu suportarea unor asemenea procese fără teamă, frică, panică. 
Să înţelegem că în copilărie am avut doar deschiderea energizărilor puternice prin plexurile-malaxor, iar această deschidere a pornit – pe fondul creşterii permanente a vibraţiei Pământului – creşterea straturilor corpurilor fluidice. 
Toată lumea trece, mai devreme sau mai târziu, prin asemenea proces, necesar obişnuirii cu diferite tipuri de corporalitate pe diferite planete, în diferite locuri din galaxie şi din univers. 

miercuri, 2 august 2017

DESPRE COPII ŞI VIAŢA LOR ASTRALĂ

Într-o anumită conjunctură de discuţii pe facebook am scris articolul “Copiii şi viaţa astrală”, însă din comentariile care au urmat mi-am dat seama că este bine să dezvolt subiectul şi, în general, aspecte mai deosebite ale activităţii astrale a omului în diferite faze ale vieţii sale: pe timpul copilăriei şi adolescenţei (activităţile asrale fiind înrudite prin funcţionarea plexurilor corpurilor fluidice, o funcţionare specială comparativ cu aceea a corporalităţii omului matur) şi apoi pe timpul maturităţii:
– pe timpul copilăriei, pentru pregătiri în vederea derulării sarcinilor de destin, iar pe timpul adolescenţei intrări lente în derularea sarcinilor;
– pe timpul maturităţii, ca pregătire permanentă a desfăşurării sarcinilor, chiar dacă azi omul nu înţelege cum ar trebui să folosească astfel de activităţi astrale în viaţa fizică; totuşi activitatea conştientă ajută mult nu numai prin înţelegerea unor aspecte nevăzute altfel ale spaţiului înconjurător şi prin întărirea încredinţărilor privind susţinerea altor activităţi umane, dar şi înţelegerea profundă a faptului că suntem ajutaţi permanent prin însăşi esenţa coordonării spirituale şi ajutării concrete a vieţii omeneşti: a derulării activităţilor noastre cu corpul fizic pe această planetă. 
Pentru cei ce caută să cunoască viaţa astrală condusă conştient – înafara celei spontane: adică prin vise pe timpul odihnirii corpului fizic în principal, chiar şi numai odihna, relaxarea după o parte a zilei de muncă, prin meditaţie, ajută omul în vâltorile vieţii pământene. 
Să continuăm aici discuţiile, întrucât avem de urmărit mult mai multe aspecte legate de viaţa astrală, şi vom discuta detaliat la fel, în continuare.

Spuneam în articolul “Copiii şi viaţa astrală”: copiii visează mult mai mult decât adulţii, de multe ori cu ochii larg deschişi, ceea ce părinţii neobişnuiţi cu acest aspect consideră ceva cel puţin ciudat, ori sunt încredinţaţi că ei sunt treji şi vorbesc cu ei incoerent, pentru că ar fi îngroziţi de ceea ce văd. 
Dar de fapt lucrurile stau cu totul altfel, viaţa lor astrală este mult mai bogată, profundă şi în acelaşi timp echilibrată, fiind depărtaţi cu mult mai mult decât oamenii maturi de aspectul fizic în camera lor, pe timpul somnului. 
De asemenea, este important de ştiut faptul că copiii percep mai repede entităţile astrale de pretutindeni, şi sunt astfel obişnuiţi cu ele, întrucât au vibraţia mult mai mare decât oamenii maturi şi, aşa cum scriam şi în articolul susmenţionat, sunt mult mai apropiaţi de viaţa în corpuri cu vibraţie mult mai mare, mult mai obişnuiţi cu percepţiile şi mai ales comunicările mentale cu entităţile astrale şi nu în ultimul rând cu entităţile spirituale aflate în trecere prin preajma sistemului nostru stelar, sau chiar venite în preajma Pământului pentru a se familiariza cu acest sistem stelar. Pentru copii nu este nimic neobişnuit că astfel de entităţi există, chiar şi fără a intra în viaţă pământeană astrală sau fizică, ci continuându-şi drumul în scurt timp, lăsând pentru alte călătorii trăirile într-o viaţă foarte complexă, pentru care acei călători nu sunt deocamdată pregătiţi. 
Dar copiii sunt pregătiţi să le accepte, la fel ca şi entităţile astrale pe care le percep chiar cu ochii deschişi în stare de trezie, jucându-se în jurul lor sau cu ele. 
Copiii mai pot face ceva – dar în manifestare cu corp fizic rareori reuşesc să comunice cu familia lor cele pe care le văd şi aud. Totuşi ei reuşesc să-şi lase deoparte neputinţele şi, mai liberi în manifestare decât noi, adulţii prinşi în chingile tiparelor lumii, vorbesc oricum. Ceea ce ei încă pot face – dar adulţii au pierdut din “îndemânare” – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, când sunt foarte mici, până în 5-6 ani, maximum 7 ani: adică exact momentul în care îşi preiau corpurile spirituale care sunt până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai “îndemânarea” spiritului, ci şi puterea lui de a se manifesta prin corpurile cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor până la închiderea majorităţii plexurilor-malaxor. În toată această perioadă, copiii pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului lor astral, şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii nu o pot face: adulţii pot percepe entităţile astrale numai dacă entităţile înseşi îşi coboară vibraţia, urmând necesităţile de destin ale omului: ele îşi coboară vibraţia până la nivelul percepţiilor omului aflat în activitate astrală, în călătorie astrală sau până la nivelul percepţiilor oricărei alte entităţi astrale. 
Prin activitatea astrală foarte bogată, copilul îşi fixează ultimele învăţături, pregătiri pentru destinul său curent. Dar mai târziu, în timpul vieţii de adult, în general omul nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru că au nevoie să cerceteze el însuşi cele potrivite cu necesităţile proprii de destin, atât cât le poate el conştientiza el în fiecare moment. 
Este necesar să se înţeleagă felul în care spiritul îşi foloseşte corporalitatea pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. Pe măsura înaintării în propriile lui studii astrale, când are aceste studii în destin, omul se învaţă să nu mai aibe frustrări legate de lipsa de percepere a însoţitorilor săi astrali şi astfel va începe să simtă efectiv apropierea unei entităţi astrale – extrem de important pentru toată evoluţia sa: aşadar nu numai văz, ci şi o gamă foarte variată de alte simţiri, dintre care, ca om prin corpul fizic, el cunoaşte numai o mică parte.