Desigur, nu discutăm despre zgomote şi alte evenimente, fenomene exterioare curente, locale, despre care ştim să ne ferim sau oricum le înţelegem în mod curent. Discutăm despre fenomene speciale care nu pot fi înţelese decât prin cunoaştere metafizică.
Şi pentru că oarecum a venit vorba, să facem la început câteva precizări.
Când discutăm aici despre călătorii astrale, mă pot referi (şi oricine o poate face, la fel ca şi mine, în discuţii, pe bloguri, forumuri, etc.) la:
1. Cunoaşterea de care orice călător astral are nevoie, pentru întărirea sa personală, pentru a fi încrezător în posibilităţile sale în acest domeniu; dar bineînţeles că o cercetare suplimentară pentru adeverire este întotdeauna absolut benefică, alături de legături de studiu cu alte persoane care lucrează în acelaşi domeniu.
2. Cunoaştere în general: de care poate beneficia toată lumea, indiferent dacă citesc practicanţii care s-au obişnuit cu călătoriile astrale (şi astfel se simt întăriţi, încurajaţi) sau cei care deocandată au alte sarcini de destin de rezolvat (în familie, serviciu, alte activităţi, alte forme de cunoaştere) – dar sunt de asemenea interesaţi, atraşi de activitatea şi cunoaşterea astrală, de cele petrecute la limita dintre subconştientul apropiat de conştient şi însuşi conştientul activ fizic, care este extrem de subţire. De altfel intuiţiile şi acceptările tuturor celor interesaţi denotă treceri frecvente de la subconştient la conştient, treceri care se sprijină pe transformarea unor asemenea limitări într-un adevărat univers de curiozităţi privind practicarea personală (şi în grup, în timpul unor cursuri). Mai ales pentru cei care practică în prezent călătoriile astrale, pentru care cunoaşteri de acest fel, din experienţa altora, pot fi indicatori ai unor înţelegeri anterioare profunde, care le pot întări încrederea în sine şi cărora idei noi de cercetare în plus se dovedesc întotdeauna binevenite. Dar este cu atât mai mult valabil pentru orice doritor de cunoaştere – care, chiar în această viaţă, poate ascunde un potenţial călător astral viitor, când alte sarcini curente se termină şi există timp şi condiţii familiale pentru activităţi de acest fel.
Atenţia acordată unor asemenea teme de cunoaştere are ca efect însă şi o concentrare naturală crescută asupra tuturor celor cu care ne confruntăm în viaţa fizică curentă. Iar acest fapt – observat de mulţi curioşi în direcţia cunoaşterilor de acest fel – este normal, întrucât orice organ de simţ al corpului fizic are o deschidere majoritară pe domeniul fizic, aşa cum e normal (pe nivel de vibraţie corespunzător aspectelor fizice), însă în proporţie mai mare sau mai mică, dar sesizabilă în anumite condiţii, percepţia noastră se deschide şi în nivelele superioare de vibraţii. Iar acest lucru se datorează aprovizionării cu fluxuri şi vehiculării prin plexuri, în cascadă, până la corpul eteric care dublează corpul fizic şi le trimite acestuia. Dar nu numai – iar acest lucru este mai puţin cunoscut: există intarsieri (introduceri de substructuri speciale de mică extindere – dar deosebit de importante) de materii de vibraţii mai înalte, din toate corpurile, până la corpul fizic inclusiv: mai ales eteric şi astral, foarte puţin (dar real) în domeniul mental şi cauzal. De aceea interesul crescut în domeniul astral (şi, mai departe: în mental şi cauzal – în perioadele anuale pe carele numim ale “cerurilor deschise” - chiar recomand, cu respect, citirea articolelor despre acest fenomen) conduce la mărirea considerabilă a plajelor de atenţie în realitatea curentă şi, în cascadă, creşterea intuiţiilor (bănuim – şi se adevereşte de multe ori – că ar exista ceva înafara celor percepute cu organele fizice de simţ) din nivelele superioare de vibraţie, ceea ce conduce la ridicarea nivelului de clar-intuiţie (ştim perfect ceva neperceput cu organele noastre fizice de simţ, ceea ce se dovedeşte a fi perfect real, chiar dacă nu apar fleşuri de clar-vedere sau de clar-auz) şi apoi chiar fleşuri spontane de clar-vedere şi de clar-auz: mai ales în meditaţii pe care ni le propunem active (deci nu numai de relaxare după o zi sau după o săptămână de muncă).
Şi acum să ne ocupăm puţin şi de tema enunţată în titlu!
Să începem cu o precizare deosebit de importantă:
CÂND SUNTEM ÎN CĂLĂTORIE ASTRALĂ, CA OAMENI, NU SUNTEM ENTITĂŢI ASTRALE. Nimic nu se desprinde total de sistemul corporal de manifestare a spiritului. Este necesar să ştim asta, căci entităţile astrale nu se confruntă cu aşa ceva.
Este o clarificare cu ocazia căreia mai putem învăţa şi alte câteva lucruri în plus. Să vedem despre ce este vorba.
În primul rând să vedem mai detaliat care este diferenţa între entităţile astrale şi întrupaţii cu corp fizic.
Entităţile astrale sunt independente, nu sunt “legate” de un corp dublu eteric şi implicit de un corp fizic într-un sistem corporal care le cuprinde pe toate, ci au numai corpuri superioare corpului astral de manifestare, toate amplasate într-un canal de destin care le cuprinde, şi le protejează pe toate. Noi, oamenii, adică spirite evoluate, întrupate cu corp fizic de manifestare curentă, ne putem numi doar călători astrali, nu suntem entităţi astrale cu destin astral, cu sarcini care se derulează prin forţe spirituale radiante pe care le numim astrale, ajutate de forţele mentale, cauzale şi spirituale. În calitate de călători astrali, noi ne folosim de sprijinul celorlalte forţe energetice radiante înalte ale spiritului, în mod indirect: căci numai corpul astral ni se deplasează, în timp ce entităţile astrale se deplasează permanent, fără nici o pauză, cu întreg sistemul corpurilor sale fluidice la un loc. Dar în calitate de călători astrali, noi ne folosim şi de corpul fizic şi cel dublu eteric – corpuri cu vibraţia mai joasă comparativ cu corpul astral, alături de cele cu vibraţie mai înaltă: datorită acestui fapt sarcinile cu specific astral nu pot fi realizate decât pe termen foarte scurt, pe parcursul unei părţi din timpul afectat somnului, întrucât asemenea activităţi pot deveni foarte repede obositoare pentru spirit. Ceea ce înseamnă că pe parcursul unei călătorii astrale conştiente nu putem realiza sarcini de mare amploare cu caracter astral – iar cercetarea astrală pe care o facem nu este o sarcină propriu-zisă, ci o necesitate de cunoaştere pentru spiritul uman, în mare parte de pregătire pentru viaţa fizică, în continuare. Sarcinile cu caracter astral mai pot cuprinde o serie de învăţături pe care le oferim altor oameni, chiar în manifestare fizică, sau învăţături pe care le primim de la entităţile astrale ajutătoare de destin sau alte entităţi astrale care au sarcini universale de ajutor (foarte evoluate); alte sarcini pot fi acţiuni de protecţie a unor forme de viaţă planetară sau din galaxie, sau participarea la lucrări de întreţinere ale unor structuri create de entităţi astrale în galaxie, unde noi învăţăm să participăm şi să ne orientăm în acelaşi timp pentru sarcinile de creaţie ale unor asemenea structuri, pe care le avem în evoluţiile noastre viitoare apropiate. Să ţinem cont de faptul că în călătorii astrale putem să derulăm sarcini restrânse numai după o adormire profundă, adică numai după activitatea noastră curentă de autostabilizare vibraţională în structurile speciale ale planetei: ceea ce nu mai este călătorie astrală conştientă, nu o mai gestionăm căci este o cuplare implicită când vibraţia sistemului corporal scade şi se instalează oboseala: activitatea noastră cerebrală nu mai este nici în “alfa”, nici în “delta”, ci în “theta”. Foarte rari sunt oamenii care au un fond de liniştire puternic şi pot ajunge în mod conştient în unde cerebrale theta, dar nu pentru lung timp, dintr-o motivaţie foarte banală – iar acum intrăm în subiectul nostru titrat: care nu are nimic de-a face cu pregătirea noastră de susţinere a activităţii astrale: variaţia puternică a vibraţiei medii planetare.
Cu variaţii relativ mici: de la o secundă la alta, de la un minut la altul, noi suntem obişnuiţi, dar când variaţiile sunt mai mari, chiar dacă acestea sunt mai rare (dar nu atât de rare încât să ne dezobişnuim de ele), suntem influenţaţi în orice activitate pe care o desfăşurăm – inclusiv în activitatea astrală, dacă este în curs de desfăşurare. La fel se petrec lucrurile şi când dormim, treziri uşoare sunt cauzate de variaţii în vibraţii ale diferitelor câmpuri şi fizice, şi fluidice. Adormim mai repede sau mai greu, după cum decurge şi sensibilitatea proprie, dar despre întreruperile călătoriilor noastre astrale trebuie să ştim anumite lucruri pentru a da totuşi un curs fluid desfăşurărilor.
Oamenii cred că nu au ce face în asemenea situaţii, că ar fi vorba despre o neputinţă personală, chiar iremediabilă: “Eu nu pot şi gata! Ce să mă mai chinui???...” Aşadar nu este adevărat, nu este vorba despre o neputinţă personală iremediabilă, ci despre un fenomen natural care ne afectează pe toţi atunci când vibraţia planetară este joasă – adică în perioade ca aceasta pe care o traversăm. Este o situaţie atipică, e drept, pentru că evoluţiile spiritelor umane în această zonă a universului cuprind de regulă variaţii foarte ample (zilnice mai mari: ca cele dintre noapte şi zi, dar în rest cel puţin cele săptămânale şi lunare sunt cele mai dese, dar şi binecunoscute de oameni, care au experienţa de a le ajusta astfel încât nici nu mai simt în rutina vieţii zilnice). În situaţiile atipice, când populaţiile spirituale planetare cuprind, foarte rar (şi suntem într-o astfel de situaţie acum) blocuri spirituale piramidale aflate în călătorii regresive : foarte greu de îndurat la un moment dat. De aceea apare necesitatea scurtării perioadelor de tranziţie de la vibraţiile joase la vibraţiile foarte înalte (perioade care de regulă sunt foarte lungi, dar foarte necesare atunci când se desfăşoară, pentru obişnuiri şi consolidări de manifestări). Coordonatorii evoluţiilor noastre scurtează această perioadă prin aducerea suplimentară de fluxuri energo-materiale noi, direct din barierele interzonale , iar suprapunerea cu fluxurile vechi, cu energia lor consumată, precum şi fluxurile noi, proaspete, care vin încet, din galaxie în galaxie, pe cale naturală determină toate aceste vibraţii rapide cu amplitudini foarte mari într-un termen foarte scurt, care ne lovesc ca nişte cuţite permanent. Dar toate ne sunt necesare pentru a ne obişnui cu ele şi, prin voinţa noastră proprie, să depăşim neputinţa generală de a ne manifesta fluid, la cotele cele mai înalte, fără să ne lăsăm influenţaţi de astfel de condiţii grele, de multe ori agresive. Să ne mobilizăm să ieşim din sfera inerţiilor, comodităţii individuale şi de grup. Avem putere – dar abia acum descoperim acest adevăr.
Există şi un remediu la îndemâna tuturor: de asemenea puţin cunoscut de călătorii astrali, întrucât nu ştim că acest corp astral al nostru este ajutat de corpul superior, cu vibraţie superioară – corpul mental. Când o variaţie de vibraţie ne “destramă” călătoria astrală, putem relua ultima imagine sau o imagine care ni s-a părut nouă semnificativă (cel puţin eu aşa procedez), ne concentrăm pe ea până la liniştirea noastră, până la intrarea într-un timp de echilibru din nou. Şi vom observa că se pot petrece una din cel puţin următoarele variante:
1. Corpul mental va prezenta alte detalii privind imaginea pe care ne-am fixat atenţia; dacă nu ne vom acomoda cu vibraţia în permanentă variaţie, corpul mental tot ne ve fixa imaginea în lucru, trebuie doar să fim răbdători şi perseverenţi. Să studiem şi să ne fixăm atenţia pe detalii, iar la un moment dat vom ajunge să vedem acolo şi alte detalii. Corpul mental prezintă de regulă informaţii sub formă de fleşuri, ca nişte fotografii ale celor mai importante elemente, structuri, evenimente. Legând informaţiile între ele, după mai multe călători astrale vom începe să înţelegem despre ce este vorba, să înţelegem funcţiunile structurilor şi tot felul de alte momente în care funcţiunile variază în funcţie de mediu sau alte structuri de legătură, directe sau indirecte. Nu ne repezim să tragem repede concluzii, ci aşteptăm 1-2 săptămâni pentru un studiu complex, având în vedere şi faptul că prin alte studii putem să dezvoltăm sau să corectăm confuzii inerente.
2. Dacă variaţia a fost trecătoare şi alte variaţii mari nu mai vin (de regulă cele foarte mici nu ne scot din lucrarea noastră, pentru că suntem obişnuiţi cu ele), imaginea mentală asupra căreia ne putem concentra atenţia va “curge” în continuare spre călătorie astrală, descoperind alte amănunte în flux continuu, care ne pot de asemenea interesa.
Aşadar este mportant să ştim cum să ne orientăm în astfel de situaţii. O entitate astrală nu se confruntă cu aşa ceva, întrucât nu este legată de corpul fizic: dublarea cu corpul eteric îi ridică vibraţia corpului fizic, dar nu atât de mult încât să compenseze şi să ajungă la vibraţia unui corp astral de manifestare curentă, aşa cum are o entitate astrală. Vibraţia corpului fizic, fiind corp de manifestare curentă, este mult mai instabilă decât vibraţia corpului astral de manifestare, de aceea numai întrupaţii cu corp fizic se confruntă cu asemenea situaţii: şi mai ales în condiţii aspre de trăire pe o planetă, în condiţii de biosistem extrem de voluminos şi divers, puternic radiant prin mulţimea speciilor, şi nu în ultimul rând în mijlocul unei societăţi cu o varietate uriaşă de sarcini cum este cazul societăţii noastre umane actuale.
Dar acest lucru ne este absolut necesar – şi este bine să ţinem minte acest lucru – pentru a învăţa treptat să ne echilibrăm singuri, prin voinţă proprie, fără nici o teamă, nu numai conjunctural: adică atunci când avem o corporalitate cu vibraţie înaltă, în condiţii de mediu şi condiţii cosmice optime, odihnitoare, aşa cum am avut înainte de ultima glaciaţiune, cu prelungire relativ bună până acum 7-8.000 de ani.
În calitate de entităţi astrale avem alte sarcini de lucru, de destin, specifice; în calitate de oameni (întrupaţi cu corp fizic) avem sarcini adecvate unei alte situaţii: toate ţin de specificul seturilor de raze cu care ne manifestăm ca spirite întrupate şi pe care trebuie să ni le dezvoltăm – şi diferenţele vor fi mari până ce evoluţia personală ne va forma puterea de a ne păstra echilibrul în orice situaţie de întrupare, orice variaţie de vibraţie. Până atunci doar să nu disperăm când condiţiile de trai devin obositoare şi ne obligă să ieşim din activităţile pe care ni le dorim.
